LOADING

Type to search

Pammakaristos, locaşul Celei Preafericite

Pelerinaje

Pammakaristos, locaşul Celei Preafericite

Share

Nepământeană taină ascunde această măreaţă biserică. Timp de 131 de ani, locaşul Celei Preafericite a fost Patriarhia Ecumenică a Ortodoxiei. Când ajungeţi la Constantinopol, în nici un caz nu uitaţi să-i treceţi pragul!

Fethiye Camii
Astăzi, turcii o numesc Fethiye Camii – Moscheea Victoriei. Dacă Mu­rad III, în 1587, nu ar fi cu­cerit Georgia şi Azerbaidjanul, poate că Patriarhia s-ar fi aflat şi acum la Pammakaristos. Cine poate şti? Du­pă cucerirea acestor popoare, părându-i-se  sultanului că în Capitală creş-tinii nu prea s-au bucurat de isprava sa, a hotărât să-i umilească prin pre­schimbarea Patriar­hiei în Moscheea Victoriei. Creştinii au mutat în grabă toate odoarele sfin­te într-o altă biseri­că, mai ferită. „Re­modelatorii” s-au apucat serios de trea­bă, însă, pentru a termina la vreme amenajarea noii mos­chei, multe din­tre mozaicurile sfinte le-au ascuns sub straturi groase de var. Sultanul, is­pitit de frumu­seţea Bisericii Celei Prea­fe­ricite, ardea de ne­răbdare să şi-o însuşească. În urma restaurării, efectuate de către Institutul Bizantin din SUA, ace-laşi care s-a ocupat şi de Mănăstirea Chora, au ieşit la iveală mai multe mozaicuri, executate într-o tehnică inegalabilă. Unele au necesitat doar o simplă curăţire, în vre-me ce altele au fost restaurate cu migală. Reconstruită din temelii de către Mihail Tarhont Glabas, un mare demnitar (protostrator) al împăratului Andronic II Pa­leologul (1282-1328) – Pam­ma­karistos este una dintre puţinele biserici ale oraşului păstrate din perioada Paleo­logilor. După căderea cetăţii în mâinile turcilor, biserica va ră­mâ­ne ortodoc-şilor. Pa­triar­hia îşi va stabili sediul aici, după  ce o scurtă pe­rioadă (de doar 3 ani)  „staţionase” la Biserica Sfinţilor A-postoli. Aici au fost mutate mul­te dintre comorile scăpate de furia ce-lor trei zile de jaf îngăduite de sultan odată cu cuceri­rea cetăţii. La Pa-mma­ka­ristos se presu-pune că a avut loc celebra întâlnire dintre Pa-triarhul Ghenadie Scho-larul şi Mahomed II Cu-ce­ritorul. Ce s-ar fi întâmplat dacă sultanul – care fusese cât pe-aici să se convertească –, aşa cum spun cronicile, ar fi trecut cu adevărat la Orto­doxie în acele zile?
Tot în biserica Celei Prea­fe­ricite, un Sinod local a denunţat falsa uni-re de la Florenţa, reglementând relaţiile dintre Dreap­ta Credinţă şi ro­ma­no-catolici.

Astăzi – Taina veşniciei
Icoana hramului a­ces­tei biserici se află în prezent la Biserica Pa­triarhiei din Fanar. Este aşezată în partea dreaptă, între Stâlpul Flage­lării şi  racla Sf Teo­fa­na. Executată în mozaic, la fel ca şi icoana Sfântului Ioan Bo­te­ză­torul (care provine tot de la Biserica Celei Preaferi-cite şi se află tot  aici), aceasta este considerată una dintre ma-rile icoane făcătoare de minuni ale Ortodo­xiei. A fost realizată cu o desăvârşită măiestrie artistică în veacul al 11-lea, prece-dând mozaicurile de la Sfânta Sofia. În Biserica Celei Prea­feri­cite impresionează, pe o boltă a unui paraclis, icoana în mo­zaic reprezentându-L pe Hris­tos-Pan­to­crator. Proorocii au de ase­menea o strălucire cerească. Sce­na Bote­zului, singura rămasă din­tre toate scenele praznicale, este de neuitat. Într-un alt mozaic impresionant este reprezentată scena magilor aducând da­ruri Risipi-torului de daruri sfinte.
Fiecare colţişor al bisericii, de altfel, îţi spune ceva. Fiecare un­gher te umple de pace. Raţiu­nea  încetează în faţa tainei. Imaginaţia, sătulă de lucrurile lumeşti, este inutilă. Risipa aceasta de Har devine cel mai preţios lucru din întreg Universul. O simt toţi cei care vin la Pammakaristos. Mângâierea  Maicii Dom-nu­lui acoperă orice suflet zdrobit. Nu ştii da­că Liturghiile săvârşite odinioară aici te poar­tă în acest „zbor”de pace  lăuntrică. Nu ştii dacă fericirea aceasta neînţeleasă nu izvorăş­te cumva din moaştele unor sfinţi ascunse în zidirea sfântului locaş. Te simţi în această casă a Maicii Domnului ca după o spoveda­nie adâncă. Nu ai cuvinte pentru nimic din jur, nu ai „alfabet”. Doar timpul doare, ase­menea unei cruci vestind veşni­cia.
Eu unul am simţit că nu merit să fi ajuns aici. Vei constata doar la plecare, iubite pelerin, că aici este cu adevărat locaşul Celei Preafericite.

Gheorghițã CIOCIOI

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *