LOADING

Type to search

Pelerinaj la Sfantul nou mucenic Efrem (5 mai)

Pelerinaje

Pelerinaj la Sfantul nou mucenic Efrem (5 mai)

Share

Sfântul Efrem este numit nou mucenic fiindcă face parte dintre sfinţii secolului XX. A pătimit pentru credinţa ortodoxă la anul 1426, dar el se face cunoscut nouă după cel de-al doilea război mondial.

Descoperirea sa ca sfânt al Bisericii este într-un fel asemănătoare cu cea a altor sfinţii mucenici din secolul XX, ca de exemplu cea a sfinţilor Rafail, Irina şi Nicolae diaconul.   După cum ei s-au arătat fie în vise sau în vedenii şi au vestit oamenilor date despre viaţa lor la fel s-a întâmplat şi cu sfinţitul mucenic Efrem.

Descoperirea Sfântului Mucenic Efrem în secolul XX se datorează în primul rând lui Dumnezeu care a considerat ca acum este momentul să-l arate lumii pe smeritul Său slujitor. Prin asta a dorit să îi întărească în credinţă pe cei credincioşi şi să câştigăm înaintea Domnului încă un mijlocitor. Dar să vedem cine a fost el.

Viaţa Sfântului Mucenic Efrem Sfântul Efrem a văzut lumina zilei în oraşul Trikala din Grecia în anul 1384 în ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), primind la botez numele de Constantin.  La 14 ani părăseşte pe mama sa văduvă şi pe cei şapte fraţi pentru a nu fi înrolat cu forţa în armata otomană, care din 1393 stăpânea această regiune.

Vine în peninsula Atică (Grecia), care încă nu era sub ocupaţie otomană, şi se călugăreşte la mânăstirea Bunavestire din “Muntele celor neprihăniţi” primind numele de Efrem, fiind mai apoi hirotonit ieromonah (preot călugăr).

Se numeşte aşa acest munte fiindcă aici încă din secolul X-XI au existat aici schituri călugăreşti. În anul 1416 otomanii intră în posesia acestei peninsule, iar în 1424 au invadat mînăstirea Buneivestiri, omorând pe toţi călugării , cu excepţia sfântului Efrem care în acea zi nu se afla acolo, ci într-o peşteră din munte unde avea obiceiul să se retragă pentru a se ruga.

Dar în anul următor, la 14 septembrie turcii vor invada din nou mînăstirea şi îl vor prinde pe sfântul Efrem. Timp de opt luni şi jumătate îl vor supune la chinuri groaznice.   In cele din urmă l-au spânzurat de un copac din curtea mînăstirii cu capul în jos, au legat lemne aprinse de trunchiul lui şi l-au pironit cu cuie groase şi I-au dat foc.

În mijlocul flăcărilor  sfântul s-a rugat la Dumnezeu şi la 5 mai 1426 la ora nouă dimineaţa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Aflarea sfintelor lui moaşte.

Cea care a aflat sfintelor lui moaşte a fost maica Macaria. Aceasta după cel de-al doilea război mondial a venit în peninsula Atică în localitatea Nea Macri. Aici a aflat în ruine mînăstirea Buneivestiri, despre care nu ştia nimic.                                                         Deşi nu avea nici un fel de condiţii, înafară de o chilie mică unde îşi ducea viaţa monahală, sufletul ei s-a legat de acest loc. După ce se ruga şi lucra, ea cerceta ruinele vechii bisericuţe de aici încercând să o cureţe.

În timp ce o curăţa se ruga în sufletul ei ca Dumnezeu să o învrednicească să vadă pe vreunul din părinţii călugări care au trăit acolo.

După o perioadă de timp, într-o zi o voce lăuntrică I-a spus: “sapă acolo –indicându-i locul- şi vei găsi ce doreşti”.

A chemat un muncitor şi acesta în loc să sape unde i-a arătat, săpa unde credea el.           Maica mîhnită de neascultarea muncitorului a început să se roage în gând pentru ca acel muncitor să sape unde îi zicea ea. După trei –patru încercări muncitorul a săpat la locul indicat de maică.

Acolo ei au găsit un semineu, trei nişe şi un perete pe jumătate dărâmat, semn că acolo a fost o chilie. După ce a curăţat locul, maica l-a rugat pe muncitor să sape încet că poate vor găsi mormântul vreunui călugăr, şi să nu-l distrugă. Dar el şi de data asta nu a ascultat de maică, săpând rapid şi cu sufletul îndoit că vor găsi ceva. La un moment dat muncitorul a dat la iveală de capul unui om care răspândea o mireasmă plăcută. Atunci şocat, el nu a ştiut ce să zică. Maica l-a rugat să o lase singură. Ea a îngenunchiat şi cu evlavie a dat la o parte pământul din dreptul mâinilor sfântului necunoscut şi a zărit marginile mânecii unei rase călugăreşti.

Apoi dezvelind locul unde se aflau picioarele, a dat din nou de tivul rasei. Găsise trupul întreg al unui călugăr care trăise în mânăstire. A încercat să cureţe sfintele moaşte de noroi, tocmai începuse să plouă, dar oasele mâinii se fărâmiţau.

Aşa că a hotărât să le aşeze aşa cum erau, într-o nişă deasupra mormântului. Era 3 ianuarie 1950 când s-au întâmplat aceasta. Seara, maica în timp ce citea singură slujba Vecerniei a auzit paşi prin curte.

Nici nu a apucat să iasă să vadă cine este, că a şi văzut în faţa sa un om înalt,brunet, îmbrăcat în haine călugăreşti. Cu o mînă binecuvânta şi în cealaltă ţinea o lumină.             Acest om I-a spus: “pînă când mă vei lasa acolo jos? Şi omul ală, care mi-a dezvelit capul “. Maica I-a răspuns cu bucurie: “ Iarta-mă, dar mîine cum se luminează voi avea grijă de tine” şi apoi el s-a făcut nevăzut.

A doua zi maica, după slujba Utreniei, a luat sfintele moaşte, le-a spălat, le-a dus în sfântul altar, într-o mică firidă şi a aprins acolo o candelă. În noaptea următoare ea l-a visat pe omul lui Dumnezeu – cum îl numea ea – care după ce I-a mulţumit I-a spus că îl cheamă Efrem.

Mai multe amănunte despre călugărul Efrem avea să afle o femeie angajată la fundaţia mînăstirii. Aceasta avea grijă de copii acestei fundaţii. Într-o seară, cînd ea nu putea dormi a văzut un bărbat înconjurat de lumină care s-a apropiat de patul nepoatei ei. Aceasta s-a speriat, dar acel bărbat a liniştit-o zicându-I: “nu te teme, fata mea, sunt sfântul Efrem”.

Apoi I s-a adresat femeii: “ Sunt marele mucenic Efrem.  M-am născut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci şi tot la 14 septembrie de Sfânta Cruce a început mucenicia mea, când aveam patruzeci şi doi de ani.

Să îi spui Macariei să îmi ridice un mic paraclis în cotitura drumului. Acolo obişnuiam să stau să mă odihnesc. Mormântul mi-a fost o peşteră. Barbarii şi mort mă torturau.” Apoi a dispărut. S-a arătat şi unei alte credincioase, căreia I-a arătat locul précis unde să fie construit acel paraclis.

Interesant este că exact în acel loc un om pe nume Barba Gheorghios, cu mulţi ani în umă, văzuse un călugăr foarte trist care se uita spre locul unde avea să se construiască mînăstirea. A fost atât de impresionat înât nu I-a uitat chipul.

Când s-a ridicat paraclisul, în momentul în care a văzut icoana cu sfântul Efrem l-a recunoscut pe acel călugăr. Altă dată I s-a arătat în vis unei alte măicuţe din mînăstire, era 29 aprilie 1966, descoperindu-I moartea sa martirică. Ia spus că a fost legat cu capul în jos de un copac puternic, iar în mijlocul pântecelui I s-a pus un lemn gros încins şi corpul bătut în cuie îi ardea.

Barbarii (turcii) care au făcut acestea stăteau deoparte şi priveau. Din momentul în care au aflat cum şi-a sfârşit viaţa sfântul, maica Macaria I-a luat sfintele moaşte din sfântul altar şi le-a aşezat cu evlavie în faţa icoanei sale. Atunci, era slujbă şi icoana a făcut un zgomot puternic. De asemenea moaştele au început să scoată zgomote, pe rând, cele mari, apoi cele mici şi apoi toate împreună.Apoi călugăriţele l-au văzut pe sfânt că umbla printre ele încălţat în papuci, îmbrăcat în rasă şi împrăştind o sfântă mireasmă.


Minunile sfântului mucenic Efrem

1. Izbăvitor din lanţurile drogurilor.

Născut în Grecia un tânăr s-a dus în Anglia unde a întâlnit o fată cu care s-a căsătorit. Cu timpul a început să se drogreze şi tânăra l-a părăsit. Deznădăjduit, s-a reîntors în Grecia unde a întâlnit o fată cu care s-a căsătorit şi cu care a avut un copil.Cum nici cea de-a doua căsătorie nu a avut success, tânărul a început să îşi încece durerea în băutură. Situaţia era disperată. Într-o seară târziu, în timp ce se afla într-un loc rău famat, gândurile sinuciderii au început să-I acapareze mintea. A ieşit de acolo cu gândul să ia un taxi, dar nu a găsit nici unul fiindcă erau în grevă. Atunci îi apare în faţă un şofer de taxi, înalt, brunet şi care îi spune: “ Hai înăuntru. Ştiu unde locuieşti, te voi duce acasă.” Pe drum însă, acel şofer a început să îi spună tânărului toate relele pe care le făcuse acesta în viaţa lui. Când au ajuns în faţa casei I-a spus iarăşi: “Acum poţi coborî. Am ajuns”. Nici nu a coborât bine din maşină că atât aceasta cât şi taximetristul s-au făcut nevăzuţi. Tânărul a realizat că I se întâmplase ceva neobişnuit. A intrat în casă şi a căzut la picioarele părinţilor cerându-le iertare pentru necazurile pe care le făcuse până atunci. Apoi le-a povestit ce I s-a întâmplat. La auzul povestei mama tânărului s-a dus şi a adus icoana sfântului Efrem, pentru că înţelesese că el a fost taximetristul. Într-adevăr, tânărul l-a recunoscut în icoană pe cel ce îl salvase de la moartea trupească şi sufletească.

2. Ajutător celor aflaţi în închisoare.

Un grec care locuia în Suedia de doisprezece ani a fost întemniţat şi condamnat la trei ani de închisoare în mod nedrept. După ce a petrecut cinci luni de închisoare, la data de 18 decembrie 1981 el aştepta răspunsul Curţii de Apel. Cu o seară înainte pe la ora 3 noaptea s-a sculat brusc şi s-a ridicat din pat. Cu puţin timp înainte a văzut în faţa lui un om înalt, slab cu barbă, îmbrăcat cu o haină lungă albă şi care îi zâmbea. La întrebat pe suedeză cine este, dar necunoscutul I-a răspuns în greceşte: “Mâine veţi afla la tribunal vestea eliberării”. Degeaba a încercat să afle deţinutul identitatea celui care se afla în faţa lui că acesta tot îi repeat: “Mâine veţi afla la tribunal vestea eliberării”. S-a uitat la uşa celulei şi a văzut că este închisă şi apoi către vizitatorul nocturn, care a început să se micşoreze şi încetul cu încetul s-a înalţat în partea de sus a celulei, dispărând apoi cu totul. S-a închinat şi într-un târziu a adormit, fiind convins că a fost martorul unei minuni. A doua zi, după câteva ore de sedinţă, preşedintele completului de judecată I-a spus că este liber şi poate pleca. Pe drum a dat telefon părinţilor săi şi le-a spus că este liber. Aceştia I-au mărturisit că ei ştiau deja verdictul de la fiica lor care se dusese să se roage la mânăstirea sfântului Efrem. Cînd a sunat-o pe sora sa aceasta I-a confirmat tot ceea ce îi spusese părinţii lui. Drept mulţumire bărbatul când a sosit în Grecia primul drum l-a făcut la mânăstirea sfântului Efrem ca mulţumire pentru ajutorul dat.

3. Naştere fără cezariană şi vindecare de icter.

O tânără din Kalamata (Grecia) povesteşte că o vecină din satul ei care era însărcinată îi era teamă să nască prin cezariană. Ca să se mai întărească s-a dus la o rudă de a sa, care se afla în spital şi care tocmai născuse prin cezariană. După ce s-a întors de acolo, tânăra a început să aibe o stare de agitaţie, drept care soţul ei a dus-o la spital. Ea la certat spunându-I că se vor face de râs pentru că nu începuse încă durerile naşterii. Dar când au ajuns acolo asistenta şefă a constatat că femeia urma să nască. În timp ce doctorul l-a anunţat să vină, tânăra a început să se roage fierbinte la sfântul Efrem spunându-I: “Sfinte Efrem, ajută-l tu pe copilul meu cum şti mai bine pentru a veni pe lume”. Şi atunci s-a petrecut minunea ! Copilul a ieşit fără dureri şi fără să se facă cezariană, încât doctorul uimit a recunoscut că de douăzeci şi cinci de ani de când asistă la naşteri nu a întâlnit un caz asemănător. La cinci zile de la naştere copilul a făcut o formă gravă de icter şi doctorul a anunţat-o pe mamă că va trebui transportat la Atena pentru a se putea vindeca. La auzul acestei veşti, ea a început din nou să se roage sfântului Efrem cu căldură, şi copilul s-a vindecat imediat. Drept recunoştinţă ea a promis ca va aduce la mânăstirea sfântului, ulei pentru candelă şi o lumânare de ceară cât copilul de mare.

4. Vindecare din depresie.

Evanghelos Papacostas povesteşte: “În urmă cu opt luni am căzut într-o adâncă stare de depresie. Nu pot descrie starea jalnică în care mă aflam.Cauza era faptul că până atunci îmi doream doar să am bani şi faimă. Mi se lipise inima de aceste lucruri. Lucram neîncetat în sărbători şi în duminici. Nu mergeam la biserică. Ajunsesem vrednic de pedeapsă. Îmi pierdusem orientarea, nu mai ştiam cine sunt, unde merg, îmi era frică să mă privesc în oglindă.Familia mea se ducea de râpă. Din fericire cei doi copii erau mici şi nu înţelegeau ce se întâmplă. Ceva trebuia să fac. În aceste clipe mama mi-a dat o carte cu rugăciuni către sfântul Efrem. De multe ori nu puteam citi, ceva în interiorul meu se răscula. Într-o seară sfântul mi-a apărut în vis. Am visat că un sfânt psalmodia la intrarea casei mele. Şi mai vedeam în vis o femeie bătrână, îmbrăcată în negru, care cerşea.

I-am dat o sumă de bani şi aceea mi-a zis: “Ai făcut şi tu un bine, Evanghelis”. După aceea a scos o cruce mare şi m-a însemnat. De atunci am găsit cu soţia mea un duhovnic, în persoana unui episcop. Am început să ne spovedim, să mergem la biserică, să ţinem post. Am început să mă ung în fiecare zi cu ulei de la candela sfântului Efrem şi astfel să mă vindec.


Adresa Mănăstirii Sfantului Efrem cel nou, Nea Macri, Grecia Άγιος Εφραίμ Ιερά Κοινοβιακή Μονή Ευαγγελισμού της Θεοτόκου 190 05 Νέα Μάκρη

 

Pelerinaje Religioase Ortodoxe 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *