LOADING

Type to search

Pelerinaje

Prima biserică creștină din Viena

Share

Nu cred cã aș reuși vreodatã sã mã des­part de Rãsãritul ortodox. Ca român, ar trebui „sã car“ cu mine în depãrtãri Voronețul, Moldovița, Mãnãstirea Argeșului… În primul rând, L-aș contrazice pe Dumnezeu. A te naș­te într-un neam este un „dat“ de Sus. „Pleca­rea“ devine uneori periculoasã. La Viena, o mai alinã doar sfinții…

Amintiri din Pãdurea Vienezã
Cine nu a auzit de celebra Pãdure Vie­ne­zã? Lãsând la o parte poezia, statistic vorbind, pãdurea împreunã cu parcurile orașului asigurã fiecãrui locuitor al Vienei peste 80 de mp de spațiu verde, cu mult peste media europeanã. Dincolo de pãdure, orãșelul Baden, loc de meditație al marilor compozitori și scriitori de mai bine de douã veacuri, te întâmpinã cu farmecul lui apar­te. La prãvãlia domnului Walter Dimov, un domn respectabil, plecat din Balcani cu pãrinții în anii ’50, întâlnești adesea și câțiva români, bulgari ori greci, stând la taifas despre lucruri ce îi leagã sufletește. Aici am întâlnit pe Irina, o româncã din Argeș, sositã la Viena doar de câțiva ani. La început i-a fost destul de greu. Dorul de casã o fãcea sã cheltuiascã o mulțime de bani pe telefon. Bisericile ortodoxe ale orașului au ajutat-o în timp sã se mai obișnuiascã cumva. De la ea aflu cã în Viena sunt chiar și sfinte moaște. Irina merge adesea la Peterskirche, unde se închinã la moaștele Sfântului Donat. Un sfânt de la care primește mult ajutor. Problemele i se rezolvã aici mai ușor. „Parcã se topesc. Se întâmplã ceva. Nu știu nici eu ce anume“. Îi promit cã voi trece sigur pe la Sfântul Donat, un sfânt din primul mileniu creștin. Irina nu ar mai sfãtui pe nimeni sã vinã la Viena: „Mai bine sã rãmânã în țarã, acasã, chiar dacã acolo este destul de greu. Aici sunt o strãinã, iar copiii mei, orice aș face, tot copiii «strãinei» rãmân“. De la Ba­den, cu o mașinã, am ajuns apoi, destul de repede, la Kahlenberg.

Kahlenberg
De pe faimoasa colinã se vede întreaga Vienã. Kahlenbergul este locul de unde Ioan Sobieski, regele Poloniei, s-a nãpustit cu 60000 de oameni asupra armatei vizirului Kara – Mustafa, ce asedia de mai multe ­luni cetatea. Victoria se datoreazã însã, în mare parte, lui Șerban Cantacuzino, domnul mun­tean care, alãturi de domnitorul Moldovei Gheorghe Duca, deși aflați în tabãra turcilor, au menținut legãturi secrete cu asediații și armata lui Sobieski. Pe drumul Kahlen­ber­gului, o cruce din piatrã a stat multã vreme ca mãrturie de dreaptã credințã. În tabãra oștirii lui Șerban Cantacuzino se țineau zilnic slujbe ortodoxe în fața acestei cruci mã­rețe. Într-unul din multele jurnale ale asediu­lui Vienei, un ofițer italian din garnizoana generalului Starrenberg își va nota în douã rânduri despre „un locotenent de națiune valahã care știe toate limbile și anunțã despre înaintarea inamicului (turcilor)“. Ofițerul era, se pare, în anturajul lui Șerban Canta­cu­zino. Domnitorul spera ca prin scãderea puterii otomane Țara Româneascã sã se elibereze de dominația Porții. Dacã nu ar fi fost aceste ajutoare secrete, regele polon n-ar fi reușit, mai mult ca sigur, sã salveze Vie­na. O dovedesc încercãrile ulterioare ale lui Sobieski (timp de 7 ani) de a aduce Mol­dova sub stãpânire polonezã, fãrã nici o iz­bândã însã. De la Kahlenberg se zãrește în depãrtare faimosul dom Sf. Ștefan.
În apro­pierea lui se aflã Peterskirche – prima bi­sericã creștinã din bãtrâna cetate a Vienei.

Sf. Donat de la Peterskirche
Castrul Vindobona a fost ridicat de Traian – pe locul unei așezãri celtice – mai înainte de a ajunge cu armatele sale în pãrțile Da­ciei. Se știe cã aici a murit de ciumã, în ­anul 180, Marc Aureliu. Vindobona de­vine mu­ni­cipiu în anul 203. Prima biserica creștinã din Viena va fi gãzduitã, în secolul al IV-lea, de cãtre o tabãrã militarã. Mai târziu ea este înlocuitã de o bazilicã romanã ceva mai încãpãtoare.
Ne aflam deci pe locul în care creștinii, în urmã cu peste 1600 de ani, aduceau închinare și jertfã lui Hristos-Dumnezeu. Vienezii considerã acest spațiu ca sanctuarul lor cel mai de preț. Peterskirche, așa cum aratã as­tãzi, este opera arhitectului Lukas von Hilde­brandt. În partea stângã, în apropierea altarului, se aflã moaștele Sf. Donat, la care Irina vine adesea sã se închine. Moaștele întregi ale acestui mare mãrturisitor au fost aduse din catacombele romane de cãtre Cardinalul Kollonich, în anul 1733. Ele se aflã așezate la vedere. Aici vin mulți credincioși ortodocși din oraș, pentru a-i cere ajutor sfântului. „Evlavia“ cardinalului Kollonich (ni-l aducem aminte din istoria bisericii ardelene) transpare însã din felul în care a știut sã aleagã îmbrãcãmintea unui sfânt: Sfântul Donat Romanul a fost îmbrãcat în costum de cavaler de epocã (sec. 18). Irina îmi subli­niase și ea acest amãnunt: „Nu se pricep sã așeze un sfânt în raclã, pe aici. Nu e ca la noi, la Sfânta Filofteia“.
La Viena e… ca la Viena. Sf. Donat însã mai mult ca sigur ascultã rugãciunea ortodocșilor ce pãșesc pe locul primei bi­serici creștine a cetãții.

Gheorghițã CIOCIOI

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *