Recunostinta: Pe fetele tuturor se citea biruinta

Zile de pelerinaj, zile de sfinte si dumnezeiesti binecuvatari, lume multa, cum este si firesc de altfel pentru astfel de sarbatori crestine, cea a  Sf. Dumitru Izvoratorul de Mir si a Sf. Dumitru cel Nou sau Basarabov.  Dealul Patriarhiei si strazile din jur par inundate de multimea credinciosilor care formeaza adevarate rauri ce curg catre sfintele moaste.

In prima clipa cand am sosit am fost descumpanit si chiar speriat de numarul foarte mare de pelerini care asteptau la rand cuminti sa ajunga sus sa se inchine la sfintele moaste si  nu credeam ca are sa-mi vina si mie randul, sa mai ajung sa ma inchin la sfintele moaste. M-a incercat un sentiment de lasitate de a parasi randul si de a pleca acasa, cat mai era timp, ca sa pot prinde un tren in acea seara, eu fiind din provincie, intrucat era ora 20,30.

Ceva m-a retinut, dupa care mi-am zis in sinea mea ca peste noapte multi nu vor rezista si vor renunta mai ales ca multi dintre vecinii mei de grup erau tineri, imbracati sumar, iar noaptea era destul de frig si unii dintre ei de etnie rroma, despre care nu aveam o parere prea buna, credeam ca vor renunta in curand. Ei bine, m-am inselat in toate privintele, toti au stat cuminti la rand, au rabdat curajosi frigul de afara si oboseala unei nopti de stat in picioare, iar atunci cand cineva era nemultumit de ceva, tocmai unii dintre compatriotii de etnie rroma spuneau ca macar noi trebuie sa fim iertatori si intelegatori cu cei care au gresit.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a doua zi dimineata, de sarbatoarea Sf. Dumitru Basarabov, am ajuns si eu la raclele cu sfintele moaste, la care m-am inchinat si le-am sarutat, cerandu-mi in gand iertare tuturor pentru judecata mea gresita si multumind Bunului Dumnezeu si sfintilor ale caror sfinte moaste le-am sarutat, Sf. Andrei, Sf. Dumitru Basarabov si Sf. Imparati Constantin si Elena, pentru pilda de traire duhovniceasca pe care am primit-o din partea celor care faceau parte din grupul meu, mai ales din partea tinerilor care biruisera toate greutatile si incercarile si care acum plecau acasa multumiti, bucurosi si cu multe binecuvantari.

Pe fetele tuturor se citea biruinta si nici nu se putea altfel, pentru ca biruisera neputintele firesti, greutatile si frustrarile toate. Mi-am  amintit de cuvintele vrednicului de pomenire, duhovnicul de la malul marii trecut la cele vesnice, parintele Arsenie Papacioc, care spunea  ca  “s-a luat la lupta cu Dumnezeu si a biruit” pentru ca asemenea incercari Dumnezeu le ingaduie si le pune in fata noastra, ca sa ne incerce credinta. In acea noapte acesti tineri frumosi si credinciosi  au reusit lupta cea buna.

Iar daca mijloacele media laice se intrec sa scoata in evidenta lucrurile urate care se petrec in timpul pelerinajelor din tara noastra la sfintele moaste, pot sa-l parafrazez pe parintele Paisie Aghioritul, care spunea:  “daca intrebi o musca ce a vazut jos in vale, ea iti va descrie numai necuratiile si mizeriile pe unde a umblat ea insa, daca vei intreba o albina ce a vazut, ea iti va spune numai despre florile si plantele frumoase si parfumate pe care le-a intalnit“, pentru ca in mintile strambe si lucrurile drepte se stramba .

Vasile Tanase