Ţara Sfântă: Rugul aprins
Share

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea şi nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte“. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: „Moise! Moise!“. Şi el a răspuns „Iată-mă, Doamne!“. Şi Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!“. Apoi i-a zis iarăşi: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!“. Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: „Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor. (Ieşirea 3, 1-8)
Rămânând în zona vechi-testamentară, poposim astăzi în Peninsula Sinai din Egipt. „În toată lumea antică nu a existat nici un loc atât de pustiu şi lipsit de importanţă care să fi devenit atât de sfânt şi legendar ca Sinai-ul din Arabia“. Este locul unde Moise L-a întâlnit pe Dumnezeu, dar şi vechea vatră monahală a Mânăstirii Sfânta Ecaterina, cunoscută până în secolul 8 drept Mânăstirea Rugului Aprins.
Rugul despre care ne vorbeşte textul biblic există până astăzi, viu şi verde, în curtea Mânăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Rugul, având aspectul unei tufe, este o plantă rară, înrudită cu trandafirul (face parte din familia Rosaceae), care ştiinţific este cunoscută sub numele de Rubus Sanctus. Faptul că viaţa acestei plante poate fi extrem de lungă dă credibilitate ştiinţifică tradiţiei. El este unicul exemplar din această specie din toată peninsula Sinai şi orice încercare de a o înmulţi transplantând o ramură a ei a fost fără succes. Totuşi, Rugul nu se mai află pe locul său originar căci în anul 330, Sfânta Împărăteasă Elena, mama marelui Constantin, a construit acolo o bisericuţă, iar rugul a fost mutat la câţiva metri mai în faţă, unde se află şi astăzi. Sfântul Altar al acelei bisericuţe nu a fost aşezat, după cum cere tradiţia, pe sfintele moaşte ale vreunui sfânt mucenic, ci chiar pe rădăcinile vechiului Rug. Mai târziu, în anul 542, când Binecredinciosul Împărat Iustinian (prăznuit la 2 august) a început zidirea mânăstirii, biserica mare ctitorită de el a înglobat şi bisericuţa Sfintei Elena.
În amintirea poruncii dumnezeieşti „Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!“, toţi pelerinii intră desculţi în bisericuţa Rugului Aprins. Mai trebuie amintit că hramul rânduit de Sfânta Elena bisericuţei Rugului Aprins este, nu întâmplător, Bunavestire. Aceasta pentru că din vechime sfinţii părinţi au văzut în Rugul Aprins preînchipuirea Buneivestiri, în rugul care ardea şi totuşi nu se mistuia pe Maica Domnului care a luat în pântece şi a născut pe Mântuitorul şi totuşi a rămas fecioară.
În fiecare sâmbătă în bisericuţa Rugului Aprins se săvârşeşte Sfânta Liturghie.
Silviu-Andrei VLÃDÃREANU