UCRAINA – Spre Lavra Pecerska
4 decembrie 2013
Share
Aceasta e imaginea cu care am plecat de la Banceni. PS Longhin (eu tot parintele Mihail Jar imi vine sa spun!) pe solee privindu-ma bland si spunandu-mi ‘Nu plange, Dumnezeu nu a indepartat pe nici unul dintre pacatosi, El ne iubeste pe toti…”
Avem nevoie de incurajari macar din cand in cand. Desigur, daca mi-s-ar spune mereu ca sunt sfanta m-as speria si m-as inchide in casa, dar din cand in cand simt nevoia ca cineva sa-mi aminteasca ca Dumnezeu nu e un Dumnezeu care pedepseste din ura , nu vreau sa-mi fie teama de Dumnezeu, decat teama pe care David a simtit-o cand a cazut cu capul la pamant si a zis”Am suparat pe Domnul”Atat! Vreau sa-mi amintesc mereu ca Dumnezeu ma iubeste, ca el imi aseaza in fata toate aceste oportunitati de a calatori, de a ma inchina la locuri sfinte si sfinte moaste, de a saruta icoane minunate, ca El imi da puterea de a ma ridica din pat si a merge in biserica cand toata lumea e deja topita de oboseala.
In Molnita, parintele Mihail Jar(ce nume minunat a purtat! Mihail arhistrategul, arhanghelul si Jar-focul iubirii noastre de neam si de Dumnezeu…) a zidit un asezamant social in care traiesc sute de copii orfani. O, nu , numai sunt orfani, eu sunt crescuti de maicute si ii spun „tata”, celui care le poarta de grije, parintelui Mihail. Multe povesti tulburatoare am ascultat despre acest asezamant si mult mi-am dorit sa ajung aproape, sa privesc macar prin gard cum viata unor orfani poate fi o viata buna…
A urmat o noapte lunga, lunga… Surpriza excursiei (si nu a fost singura si nici cea mai placuta) a fost ca a treia noapte de excursie am petrecut-o pe drum, adica in autocar!Si autocarul hurducandu-se urat pe drumuri intunecoase…Nu stiu de ce! E a treia excursie in Ucraina dar niciodata nu am calatorit noaptea si inca in timpul desfasurarii pelerinajului.Imi amintesc mereu pelerinajul organizat de Pelerinaje Ucraina, cat de frumos a fost, cat de bine gandit si pregatit a fost si-l recomand tuturor.Deci Pelerinaje Ucraina! Eu acum am fost cu un alt organizator, dar am mers pentru ca iubesc prea mult aceste locuri sa rezist sa spun NU si pentru ca in grup era parintele Alexie si imi doream sa fiu cu sfintia sa!Dar e greu, e tare greu! Scaunele sunt incomode, gatul te doare din pricina pozitiei, timpul parca se dilata si nu mai trece… Stateam singura pe o bancheta si doamna de langa bancheta mea a dat locul ei unui calugar urcat din Suceava, parintele David, ca sa vorbeasca cu sotul dansei si bineinteles si-a dorit(desi nu era singurul loc liber) exact locul de langa mine! Doamna(altfel o persoana deosebit de draguta era insa…marimea 54 si scaunul dansei nu ajungea! Noaptea lunga! M-am mutat tulburata pe ultima bancheta cautand un pic de liniste… si langa mine a venit parintele David:-Sunteti suparata?
-Nuuuuu!
-Haideti sa facem impreuna rugaciunile de seara!
Am deschis ceaslovul si am inceput sa citim .Si apoi pavecernita si miezonoptica. Noaptea parca nu mai parea atat de lunga. In final drumul trebuia sa ne duca spre Kiev si Lavra Pecerska si merita suferinta fizica sau nici macar suferinta cat mai degraba disconfortul fizic!
Intr-un timp am zarit pe dreapta un loc frumos amenajat cu lucruri de artizanat, soferul a oprit si noi am inceput iar cumparaturile!Dar, ia uitati ce frumos era! Ne-am veselit un pic, apoi am plecat la drum!Era foarte devreme cand am ajuns in Kiev. Oamenii inca dormeau, noi insa eram gata de ocupat Lavra! Am mers la o toaleta si ne-am spalat si pieptanat…
Si am intrat spre cel mai curat loc din Kiev, sfintit de 120 de sfinti cu moaste intregi. A fost o zi de toamna tarzie. Ma asteptam sa fie frig si ploaie. A fost insa superb! O toamna de poveste, de amintit mereu…Cald, senin…
Uite, si de aceea il iubesc pe Parintele Alexie! Pentru ca nu a acceptat sa pornim spre pesteri fara sfanta liturghie! Si ne-a dus in biserica si am participat la sfanta liturghie si asta ne-a dat putere sa plecam spre pesteri!
