LOADING

Type to search

Ştirul şi ştevia de toamnă, eficiente în dermatite şi prostată

Share

În perioada care cuprinde sfârşitul verii şi începutul toamnei, atunci când organismul este mai vlăguit, marea majoritate a oamenilor renunţă la tratamentele medicamentoase, alegând să se trateze cu ajutorul leacurilor naturiste.

Rădăcina de ştevie, seminţele de ştir şi loboda de toamnă sunt doar câteva dintre plantele care, datorită conţinutului bogat în vitamine, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi, sunt de mare ajutor pentru cei care se confruntă cu boli de piele, afecţiuni ale prostatei sau plămânilor.

Maica Singlitichia, deşi are doar 49 de ani, îşi aminteşte cum preparau maicile mai în vârstă aceste leacuri, pe cât de simple, pe atât de eficiente: „În luna august, întotdeauna se planta loboda de toamnă, care era o adevărată comoară de minerale, dar bună şi pentru curăţarea plămânilor. Aceasta se consuma până toamna târziu, atât ca aliment, cât şi ca leac. După aceea se extrăgeau rădăcinile de ştevie şi se puneau la uscat, alături de seminţe de ştir, culese cu spic cu tot. Astăzi, când lumea este destul de tulburată şi dezorientată, oamenii au început să ne caute, spre a le dezvălui aceste leacuri, pe care natura ni le dăruieşte, iar noi le dăruim cu drag, dar şi cu rugăciune de vindecare.”

Psoriazisul, tratat cu rădăcină de ştevie

Ştevia este unul dintre alimentele preferate ale lunilor aprilie‑mai, dar şi un remediu naturist ce poate fi folosit în orice anotimp. Rădăcinile acestei plante, uscate la umbră, se pot folosi spre tămăduire, de toamna până primăvara, când ştevia rasare din nou. Prin efectul benefic asupra sistemului digestiv, dar mai ales prin stimularea eliminării produşilor nocivi ai organismului, ştevia este considerată un detoxifiant la îndemâna oricui. Folosită sub diferite forme, aceasta este recomandată pentru tratarea unei game largi de afecţiuni ale pielii, precum psoriazisul, acneea, diferite forme de eczeme, dar şi în tratamentul hipertrofiei landulare limfatice şi al poliartritei reumatoide. Decoctul din rădăcină uscată de ştevie are efecte deosebite în tratarea afecţiunilor amintite mai sus. În 600 ml apă plată se pun 20 g de rădăcină proaspătă (sau 30‑40 g rădăcină uscată) şi se fierb timp de 20 de minute, după care fiertura se ia de pe foc şi se ţine acoperită timp de 10 minute, apoi se strecoară printr‑o sită. Întreaga cantitate se bea pe parcursul unei zile, după mese, timp de 10 de zile. Tratamentul poate fi reluat din două în două luni. Prezenţa glicozidelor antrachinonice îi conferă acestui decoct un efect detoxifiant extrem de puternic şi poate ţine sub control psoriazisul perioade îndelungate de timp.

Pulberea din seminţe de ştir stagnează tumorile prostatei

Datorită proprietăţilor sale unice, ştirul a fost considerat de veacuri, ca o plantă de origine divină, un dar pe care oamenii l‑au
primit de la Dumnezeu, fiind venerat şi folosit ca element sacru. Atât inflorescenţa, cât şi frunzele de ştir au un conţinut ridicat dar echilibrat de proteine, fiind foarte bogat în vitaminele A, complexul de B‑uri, K, C, E şi săruri minerale (precum calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi. Tratamentul cu pulbere din spic de ştir este foarte eficient în tratarea carenţelor de vitamine şi minerale, dar şi în stagnarea tumorilor benigne ale prostatei. Pentru aceasta, se iau 300 g spice de ştir cu tot cu seminţe şi se pun la uscat într‑o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 10 zile, se fărâmiţează şi se râşnesc cu ajutorul unei maşini electrice de cafea, după care se depozitează într‑un săculeţ de pânză. Peste o lingură de pulbere de spic de ştir se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15 minute, apoi se se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, de patru ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale, ultimul ceai fiind administrat cu un sfert de oră înainte de culcare. Durata recomandată a tratamentului este de 10 zile şi poate fi reluat la interval de 30 de zile.

Infuzia de lobodă calmează afecţiunile pulmonare şi digestive

Din specia de lobodă sălbatică, oamenii au obţinut cele trei soiuri de lobodă de grădină: Atriplex hortensis viridis (cu frunze verzi), Atriplex hortensis suber (cu frunze de culoare roşu violaceu) şi Atriplex hortensis (cu frunze gălbui). Oricare dintre specii este rezistentă şi perfect adaptată la condiţiile climatice de la noi, motiv pentru care loboda poate fi cultivată şi consumată atât primăvara, cât şi toamna. Aceasta este o plantă puternic mineralizantă pentru organism, fiind utilizată pentru frunze, dar şi pentru seminţe, având un bogat conţinut de glucide, proteine, acid oxalic liber, celuloză, substanţe minerale, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Tratamentul cu lobodă constă într‑o infuzie preparată astfel: se fierb în clocot 500 ml de apă, iar înainte cu 10 minute de a se lua de pe foc se adaugă 200 g frunze (verzi sau uscate) şi o linguriţă cu seminţe de lobodă. Se acoperă apoi vasul timp de un sfert de oră, după care se strecoară totul şi se păstrează la temperatura camerei. Întreaga cantitate se împarte în trei părţi egale şi se bea înaintea meselor principale. Infuzia de lobodă se bea timp de o săptămână, tratamentul putând fi reluat o dată la 30 de zile. Are o puternică acţiune diuretic‑depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă, dar şi emolientă şi calmantă. În afecţiunile pulmonare şi în durerile de stomac acţionează ca un calmant sigur, uşurând în mare măsură respiraţia şi confortul bolnavului.

 

Mariana Borloveanu