LOADING

Type to search

Stânjenelul ajută ficatul şi domoleşte bolile de piele

Stânjenelul ajută ficatul şi domoleşte bolile de piele

Share

Una din plantele care pot fi de mare folos în tratamentele naturiste este şi stânjenelul sau irisul, acea floare albastră care înfloreşte în luna iunie. Pentru leacurile care se obţin cu ajutorul irisului, proaspăt sau uscat, se folosesc atât florile ajunse la maturitate, cât şi rizomii, transformaţi în pulbere sau decocturi calde sau reci. Pot fi tratate până la vindecare problemele digestive şi hepatice, dar şi boli acneice.

 

Pe sora Eleonora de la Gurguiata am întâlnit‑o toamna trecută, când m‑am oprit să‑mi potolesc setea la fântâna din Poiana Sfântului Antonie. Acolo, lângă fântână, am aflat că: „Decât să rupă florile de iris şi să le lase să piară în vaze, oamenii ar trebui să înveţe să le culeagă toamna, să le usuce rădăcinile şi să se oblojească cu ele. Aşa ne învăţau maicile bătrâne din mănăstire.”

Iris de vară şi iris de toamnă 

Stânjenelul sau irisul este planta cu floare albastră pe care o întâlnim în grădini, în parcuri, în ghivecele de pe terase, sau  creşte pe malurile lacurilor şi ale iazurilor, încântând orice privire. Pentru a nu confunda această plantă cu irisul sălbatic, este bine să ştim că stânjenelul nu depăşeşte înălţimea de o jumătate de metru. De frumuseţea florilor de iris ne putem bucura atât vara, cât şi toamna, iar de proprietăţile terapeutice ale plantei ne putem folosi pe tot parcursul anului. Rădăcina de stânjenel este cea mai utilă în tratrea multor boli, fiind un eficient remediu în tratarea acneei şi eczemelor, datorită proprietăţilor sale diuretice si antiseptice. Aplicaţiile terapeutice ale rădăcinii erau cunoscute şi de vechii amerindieni, care‑i apreciau efectele vomitive şi laxative, dar şi pe cele cicatrizante. Spre deosebire de alte plante, stânjenelul trebuie cules de la sursă, pentru a recolta planta după recomandările vechilor călugări.

Decoctul rece detoxifiază şi calmează

Deşi pentru tratamentele naturiste se folosesc şi florile de stânjenel, cea mai eficientă parte a plantei care ajută în vindecarea
şi ameliorarea mai multor boli este partea lemnoasă, rădăcina.Pentru a putea fi folosiţi, se scot rizomii şi se spală bine de pământ, după care se curăţă de rădăcinile subţiri, crescute de jur împrejur. Curăţarea acestora se face înainte ca rizomii să se usuce, după care se ţin în apă timp de 30 de minute, pentru a se evita brunificarea lor în contact cu aerul. Când aceştia devin alb‑gălbui, se scot şi se usucă la soare, ceea ce face ca în rizom să se petreacă anumite transformări chimice, iar mirosul neplăcut al rădăcinilor proaspăt recoltate dispare, fiind înlocuit cu un parfum plăcut de micşunele. Ca plantă medicinală este folosită în tratarea tusei, deoarece rădăcina sa are proprietăţi expectorante şi emoliente. De asemenea poate fi folosită cu succes şi în afecţiunile respiratorii sau ca apă de gură, datorită efectului antiseptic pe care planta îl are. Stânjenelul mai este utilizat şi în afecţiunile dermatologice, ajutând pielea prin ficat, care este principalul organ de detoxifiereal organismului. Pentru aceasta se pune seara o jumătate de linguriţă cu rizom sfărmat în 150 ml apă plată rece şi se lasă până a doua zi. Dimineaţa se strecoară totul şi se ia o înghiţitură pe stomacul gol, cu 10 minute înainte de micul dejun, aceasta repetându‑se de cinci ori pe parcursul unei zile, dar niciodată după masă. Tratamentul durează 7 zile şi se poate repeta la interval de şase săptămâni.

Cu vin de iris se ţine sub control psoriazisul

Pentru că nu aveau la îndemână alte tratamente pentru vindecarea bolilor, călugării au apelat dintotdeauna la leacurile moştenite de la bătrânii mănăstirilor. Planta de iris are o compoziţie chimică prin care acţionează într‑un timp relativ scurt, atunci când este folosită ca remediu naturist. Aceasta conţine ulei eteric cu miros de viorele, esteri, glucozizi, amidon, mucilagii şi săruri minerale, ceea ce îi conferă un efect antispastic, expectorant, diuretic sau cicatrizant. Rizomii de stânjenele fierbeau de către vechii monahi în vin sau apă de izvor, pentru eliminarea lichidului de ascită, iar dacă erau pisaţi şi plămădiţi în rachiu, aceştia erau folosiţi de femei pentru a‑şi curăţa trupul după naştere. Şi pentru că nu existau remedii pentru bolile de ficat, acestea erau tratate cu fiertură din două rădăcini: stânjenel şi şofran. Unul dintre cele mai eficiente tratamente cu stânjenei este vinul cu rizomi. Se iau doi litri de vin alb de ţară, în care se pun 300g rizomi bine uscaţi şi fărâmiţaţi şi se lasă la macerat timp de 10 zile. După aceea se strecoară totul printr‑un tifon şi se depozitează în sticle mai mici, păstrându‑se într‑un loc întunecat şi rece. Se administrează numai o dată pe zi, 50 ml de vin de stânjenel, după masa de prânz. Tratamentul durează 30 de zile şi poate fi reluat din două în două luni. Este recomandat în erupţiile cutanate, în eczeme şi psoriazis, ca tratament adjuvant. De asemenea este utilizat cu succes în constipaţia asociată cu probleme hepatice.

 

Mariana Borloveanu