LOADING

Type to search

Leacuri si Retete Manastiresti nr. 42/ decembrie 2021-februarie 2022

Share

EDITORIAL – „VINUL VESELEȘTE INIMA OMULUI”, PSALMUL 103

 

Da, veselește inima, dar întristează ficatul… Desigur, numai în cantități mari și constante.

Profit de ocazia sărbătorilor care urmează pentru tot creștinul pentru a vorbi puțin despre bucurie și exces, despre convivialitate și derapaj. Căci granița este foarte fină și adeseori nici nu știm când o trecem!

Părintele Cleopa vorbea, cu umor întristat, despre momentul Revelionului în satele din România, descriindu‑l ca fiind iadul pe pământ: pocnitori, fluierături, țipete și chiote, artificii, beție la tot pasul. Unii oameni par scoși din minți la cumpăna dintre ani, în timp ce alții aleg slujba de mulțumire din biserici, la miezul nopții. Două atitudini diferite, două opțiuni opuse… Ne putem distra cu măsură, împletind recunoștința cu buna dispoziție decentă, nu e chiar atât de greu.

De cealaltă parte, există o legendă care spune că Sfântul Vasile cel Mare călătorea printr‑o zonă săracă și destul de pustie a Greciei. Chiar în noaptea dintre ani, în frigul mușcător, a ajuns în dreptul unei stâne izolate. Bate la ușă și un tânăr cioban – Ioan Barbakos – îi deschide. Îl primește cu bucurie xenofilă, neștiind cine este, îl omenește cu ceea ce avea, îi întinde un așternut lângă focul vesel. Tânăra soție cu un prunc în leagăn chiar îi oferă locul cel mai bun acestui călugăr îmbrăcat ca vai de lume. Sfântului i se pare atunci că această colibă este un palat și că toate brânzeturile atârnate de grinzi la uscat străluceau ca niște globuri de aur în lumina jucăușă a focului din vatră. Iată de ce fel de „revelion” a avut parte marele sfânt al Bisericii! Și tot el este cel care a zis cândva: „Beția este dușmănie cu Dumnezeu!”.

În Vechiul Testament au fost consemnate două beții: una a lui Noe, cealaltă a lui Lot. În primul caz, după terminarea Potopului, Noe, neștiind efectele fermentării strugurilor, s‑a îmbătat. Gol fiind, s‑a tolănit în cort, iar fiul său – Ham – l‑a văzut și a râs de el. Trezindu‑se, bătrânul l‑a blestemat să fie sclav celor doi frați ai săi, Sem și Iafet. Din Ham au ieșit, ulterior, populațiile de culoare și cele extrem‑asiatice. Din Sem au rezultat evreii și arabii, iar din Iafet populațiile europene, printre care și noi, românii de azi.

Lot a fost îmbătat de fiicele sale, pentru ca acestea, culcându‑se cu tatăl lor, să poată avea urmași. Urmașii au fost moabiții și amoniții, seminții slabe, care au și dispărut din istorie prin asimilare.

Iată, așadar, două episoade biblice interesante și pilduitoare, iar despre beția lui Irod – în urma căreia i‑a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul – nu mai vreau să vorbesc, secvența fiind foarte cunoscută.

Așadar, bem, dar cu bună cuviință; mâncăm, dar cu măsură; ne veselim, dar nu ne pierdem dreapta socotință. În toate Îl putem afla pe Dumnezeu, El este Tatăl ceresc și este bucuros când și copiii Lui sunt bucuroși!

 

RĂZVAN BUCUROIU