Sfânta Scripturä ne poves­teö­te despre poporul israeliüi­lor, ocrotiüi de Dumnezeu, care acum 3000 de ani au fost atacaüi de un neam räz­boi­nic öi crud. Cele douä armate stäteau faüä în faüä aöteptând lupta. Dintre fi­lis­teni – cäci aöa se che­mau duömanii israeliüilor – a ieöit în un luptätor cum ni­meni nu mai väzuse, un adevärat uriaö, cu o suliüä imensä în mânä, cu platoöä öi scut, öi cu un coif de aramä. Numele säu era Goliat – uria­öul neînvins. Öi Goliat a început sä strige la oötenii israeliüi, înfricoöaüi deja de statura lui impunätoare:
– Hei, fricoöilor, alegeüi un bärbat adevärat dintre voi öi acela sä vinä sä se lupte cu mine! De mä va doborî, vom fi cu toüi învinöi öi vä vom läsa în pace. Dar dacä eu îl voi în­vinge, atunci veüi fi robii noötri öi ne veüi ­sluji nouä! Haideüi, la­öilor, nu are nimeni curaj?
Dar nici unul nu cu­teza sä iasä în faüä öi sä se lupte cu monstrul acela.

DAVID VREA SÄ LUPTE SiNGUR
David, un tânär sim­­plu öi credincios, veni chiar atunci în tabära israeliüilor, la fraüii säi mai mari. El era pästor öi päzea în fiecare zi oile tatälui säu, iar atunci când vreun animal sälbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvârlea pie­tre cu praötia sa pânä ce alunga fiara.
Era, însä, prea tâ­när pen­tru luptä öi de aceea nu era încä soldat.
Dar auzind David bat­jo­curile lui Goliat, a ieöit în faüa armatei pentru a se lupta cu el. Väzându-l atât de tâ­när öi färä arme, Goliat îl privi cu dispreü öi îi strigä:
– Cum îndräzneöti sä vii sä te lupüi cu mine, pästorule? Te väd cu un toiag öi cu pietre în desagä, ce crezi cä eu sunt câine, sä mä alungi astfel?
– Eöti mai räu decât un câi­ne, om crud öi färä cre­dinüä, i-a räspuns David. Tu vii împotriva mea öi a neamului meu cu räzboi, dar Dumnezeu este de partea mea öi eu te voi birui!
Lupta începe!
Amândoi s-au repezit unul spre ce­lälalt, Goliat ridicând ameninüätor lancea sa, gata sä-l sfärâme pe mi­cul David dintr-o loviturä. Dar acesta nu s-a speriat öi iute öi-a scos din traistä praötia pe care o purta mereu la câmp, a înöfäcat o pia­trä öi, învârtind cu putere praötia deasupra capului säu, slobozi dintr-o datä piatra, care zburând îl lovi pe Goliat drept în frunte.

David învinge
Uriaöul s-a präbuöit din­tr-o datä, färä suflare, la pi­cioarele lui David. Ui­miüi, filistenii au fugit care în­cotro, temându-se de israe­li­üii care acum strigau de bucurie.
David a avut curaj öi încredere în aju­torul lui Dumnezeu. Chiar dacä Go­liat era un räzboinic puternic öi vi­teaz, tânärul David l-a biruit, cäci drep­tatea era de partea sa, fiindcä „Dumne­zeu stä împotriva celor mândri, iar celor smeriüi le dä har!“