„Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îüi mai lipseöte: Mergi, vinde tot ce ai, dä säracilor öi vei avea comoarä în cer; öi apoi, luând crucea, vino öi urmeazä Mie!“ Sfânta Evanghelie dupä Marcu X, 21

Mântuitorul a fost rästignit pe o cruce mare, de lemn. Prin sacrificiul säu, Mân­tui­­to­rul a sfinüit crucea, care de atunci este simbolul tuturor creötinilor, este semnul biruinüei öi al victoriei vieüii asupra morüii, al binelui care învinge mereu räul. La fel ca o icoanä, crucea este purtätoare de har dumnezeiesc, sfinüind toate cele din jur prin pre­zen­üa ei. De aceea credincioöii poartä cruciuliüe la gât öi îöi fac cu evlavie semnul sfintei cruci atunci când trec prin faüa unei biserici sau pe lângä o troiüä. În fiecare casä trebuie sä fie icoane öi cel puüin o cruce. În toate bisericile se aöeazä sfânta cruce pe masa din altar, iar în vârful turlelor sunt înälüate ­cruci mari, ca toüi oamenii sä vadä de departe cä acolo este Casa Dom­nului – aöa cum mai este numitä biserica. Dupä exemplul vieüii Mântuito­ru­lui nostru, Iisus Hristos, credinüa creötinä ne învaüä cä fiecare om trebuie „sä-öi poar­te crucea“, adicä sä träiascä în räbdare öi smerenie, sä nu-öi piardä nici­odatä speranüa în ajutorul Domnu­lui öi în mântuirea sufletului. În viaüä, orice om are de întâmpinat greu­täüi, nevoi öi släbiciuni, dar trecând pes­te ele cu räbdare öi speranüä, cu dragoste öi credinüä, ne putem mântui.

În üara noasträ sunt pästrate cu multä cinste fragmente din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rästignit Mântuitorul, acum 2000 de ani. În Biserica Sfântul Vasile din Bucureöti (vezi p. 5), la Mânästirile Secu, Cäldä­ru­öani öi la alte sfinte mânästiri.

Creötinii se închinä öi se roagä cu multä evlavie înaintea Sfintei Cruci, cäci prin ea, Dumnezeu ne revarsä har, dragoste öi putere.