Aghiuta sau michiduta
Share
Acestea sunt denumiri hazlii ale diavolului, în literatura popularã româneascã. DE CE mai este numit astfel? Pentru cã atunci când îi spui pe nume, diavolul îndatã se iveºte lângã tine, dar în chip nevãzut. De aceea adevãratul creºtin nu drãcuieºte niciodatã. Prin urmare, þãranii români, isteþi din fire, au inventat tot felul de alte nume pentru diavol: Necuratul, Ucigã-l toaca (cãci fuge atunci când aude bãtãile de toacã ce vestesc slujba), Nefrate, Aghiuþã ºi altele. Diavolul este cea mai rea creaturã. Acesta cautã necontenit sã-l ispiteascã pe om ºi sã-l tragã înspre pãcat, de aceea este vrãjmaºul sau duºmanul omului. Toate relele din lume sunt lucrãri diavoleºti.
„Mãi, Michiduþã, doar eu te credeam mai tare decât eºti! Aºa-i cã tu ai luat iapa în spate? Însã eu þi-oi lua-o numai între picioare; ºi îndatã se ºi asvârle pe iapã ºi înconjoarã iazul de trei ori, fãrã sã rãsufle. Dracul atunci se mirã mult ºi, neavând ce zice, iscodi alta.” (Ion Creangã, Dãnilã Prepeleac)
Dragi copii, citiþi ºi voi aceastã frumoasã poveste!