Creatia
Share

”Inima cea mai milostivã este aceea care arde pentru toate fãpturile: pentru oameni, pentru pãsãri, pentru animale ºi pentru toatã creaþia.”
Sfântul Isaac Sirul
Toate animalele au fost fãcute de Dumnezeu din dragoste, pentru ele ºi pentru om. La început, în paradis, înainte ca oamenii sã cadã în pãcat, toate animalele erau bune ºi se înþelegeau unele cu altele. Dupã ce omul a pãcãtuit ºi a fost alungat din Rai, durerea, rãutatea ºi moartea au pãtruns în lume, ºi astfel au apãrut printre animale ºi vietãþi sãlbatice ºi crude, unele chiar periculoase: ºerpi veninoºi ºi scorpioni, sau fiare sãlbatice.
Oamenii buni, însã, îi sunt recunoscãtori lui Dumnezeu pentru cã a creat animalele, ce sunt atât de folositoare. Ele sunt de mare ajutor în gospodãrie, pe lângã casa omului. Sã ne amintim doar de lâna oilor, de mierea .albinelor sau de laptele de vacã. Dar vietãþile de tot .felul nu sunt doar folositoare, ci îþi ºi încântã ochiul ºi inima – nici nu ºtii ce e mai frumos: coada minunat coloratã a unui pãun sau cântecul unei ciocârlii în zorii zilei!? ªi câte lucruri avem de învãþat de la animale: devotamentul unui câine pentru stãpân, rãbdarea unui animal de povarã, curajul unei cãþele ce-ºi apãrã puii, iar exemplele pot continua la nesfârºit. Priviþi o rândunicã ce le aduce puilor câte o fãrâmiþã de mâncare, în cuibul încropit pe-o creangã. Ea face acest drum de sute de ori într-o zi. Câtã dragoste ºi cât devotament! Din pãcate, sunt ºi copii rãi, care cu o piatrã aruncatã dãrâmã un asemenea cuib, bucurându-se pentru fapta inutilã ºi crudã, curmând viaþa bietelor pãsãri. Mare pãcat! Oamenii buni ocrotesc natura ºi animalele, înþelegând cã acestea au fost fãcute de Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om ºi nu pentru ca acesta sã le exploateze fãrã milã, cu indiferenþã ºi rãutate. Animalele, mai ales cele domestice, sunt bune ºi recunoscãtoare, fiind omului de mare ajutor. Doar un om fãrã inimã poate fi crud cu aceste suflete sincere ºi devotate.