Pe prispa casei stã la soare
Bãtrâna cu nepotul ei,
Privind duios acum în zare
Cum zboarã cârd de funigei.

Fiind acuma sãrbãtoare,
Bãtrâna pe nepot l-a pus
Ca sã citeascã dintr-o carte
Cu „Patimile lui Iisus”.

Cu vocea ei nespus de dulce
ªi înecatã în suspin,
Rosteºte cãtre el, privindu-l
Ca niciodatã mai blajin:

– Când spui de Maica Preacuratã
ªi Domnul cum a pãtimit,
Atuncea mã gândesc la moarte,
Cã, iatã, am îmbãtrânit!

ªtergându-se la ochi bãtrâna,
Sãrutã pe nepot cu drag,
Iar el citeºte mai departe
Al „Patimilor” sfânt ºirag!