Părintele Paisie de la Nușeni, despre campania ”De Crăciun fi mai bun!”

Salut cordial, cu fiiască plecăciune, și nobilul gest al Părintelui meu drag, Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei, care a binevoit să acorde binecuvântarea în vederea desfășurării acțiunii „De Crăciun fii mai bun”.

Pastorala ce se va citi în ziua de Crăciun a anului 2012 este din partea Înaltpreasfinției sale o astfel de provocare, dată tocmai de folosirea punctelor de suspensie în titlu: „Poate fi o altă cale?”, „Vom afla o altă cale pe care să mergem la Hristos?”, „Care e aceea?”

Dragostea de Dumnezeu și de aproape sunt concepte definitorii în viața Bisericii Ortodoxe, iar recompensa nu o așteptăm aici – cum ar fi conform unei doctrine utilitariste de a nu risipi – ci o așteptăm în ziua cea de apoi de la Domnul Iisus Hristos, Care a promis-o celor ce vor face binele.

Cu două milenii în urmă, păstorii, vecinii, magii se duceau să-L întâmpine pe Fiul lui Dumnezeu. Cei de atunci nu înțelegeau taina cea din veac ascunsă (troparul MD) și anume că în fața lor se afla „Domnul Cel întrupat”. Îngerii au fost cei care au transmis mesajul filantropic: „mergeți și vedeți…” (Luca 2), și el este actual pentru toți creștinii.

Acțiunea „De Crăciun fii mai bun” s-a desfășurat în perioada Sf. Nicolae – Crăciun, în cadrul unui parteneriat dintre Mănăstirea „Sf. Ilie” Nușeni și ziarul „Bistrițeanul.ro” și a avut un impact deosebit în viața credincioșilor din județul Bistrița-Năsăud.

Pentru a ilustra cât mai bine mesajul misiunii noastre, o să aduc în atenția cititorilor Bistrițeanul.ro un astfel de eveniment ce a avut loc cu mai bine de un secol în urmă. Atunci, un copil necăjit dintr-un sat sărăcăcios de la marginea Europei orientale avea să scrie o scrisoare adresată lui Dumnezeu, spunându-I Mântuitorului Iisus Hristos că el e sărac, încălțămintea îi e ruptă, hăinuțele vechi și nici de mâncare nu avea pentru Ziua sfântă de Crăciun. Rânduit-a Dumnezeu ca cele mult dorite și de nevoie cerute prin scrisoare să le primească.

Acolo și atunci a lucrat Dumnezeu printr-un credincios al Său, un comerciant cu numele Temistocle.

Acel copil avea să fie mai târziu un mare Sfânt, drag nouă românilor, mare taumaturg și făcător de minuni, știindu-se în lumea întreagă că este cel mai mare izbăvitor de cancer. E vorba de Sf. Nectarie de Eghina.

O! Câți creștini nu îl imploră pentru a fi ajutați (mai ales cei bolanvi de cancer).

Dragii mei frați în Domnul, acțiunea noastră nu a avut alt scop decât de a ajuta astfel de copii și familii nevoiașe. Mesajul transmis de noi a fost unul creștin, nu propagandistic. Ținta a fost clară ca și a celor de demult, a păstorilor și a magilor sau a acelui domn Temistocle.

Mă adresez acum vouă, celor ce ați fost sufletul și inima campaniei de într-ajutorare.

Să știți că ceea ce ați făcut a fost peste așteptări datorită dărniciei voastre, ba mai mult, datorită inimilor voastre care sunt vii și s-au adresat celor din nevoi.

Semnul împlinirii voastre este următorul: dacă în aceste zile vă va privi în ochi un „copil cu ochi senini” și, străfulgerați de gând și cugete nobile, inima dumneavoastră va fi copleșită, atunci Dumnezeu v-a mângâiat, Și-a adus aminte de voi.

Și Lucian din Agrișu de Jos, un copilaș de nouă ani blonav de diabet a fost copleșit de darul vostru. Flavia și Andreea, bolnavă de cancer (care și-a pierdut un ochi în operația pricinuită de această boală), precum și bătrânica de 85 de ani care încă mai folosea lampa cu petrol pentru iluminat și care nu are ce să pună pe masă în zilele ce urmează au fost copleșite de niște „Domni” pe care nu-i cunosc și pe care poate nu-i vor cunoaște niciodată…

Multe vor fi fiind pe lângă greutățile trupești și cele sufletești ale săracilor, însă un dar mare se găsește în casa omului sărac. Așa cum Mântuitorul niciodată nu a reproșat că a fost sărac și S-a născut într-o peșteră, să știți că nici copiii săraci nu ne reproșează că suntem mai bogați decât ei, nu ne reproșează că trăim în condiții decente, ci se mulțumesc cu cât le-a dat Dumnezeu – acesta este talantul lor.

Vă încredințez că astăzi, în Ziua de Crăciun, când se vor așeza la masă alături de cei dragi ai lor, asemenea Sfântului Nectarie, își vor aduce aminte de voi, vor zice o rugăciune pentru voi și îi vor cere lui Dumnezeu să va dăruiască și vouă sănătate, prosperitate și Sărbători fericite!

Aceste sărbători sunt pline, dar sunt pline tocmai pentru că inimile voastre sunt pline…

În numele unora dintre ei, care mi-au mulțumit și mie, la rândul meu vă mulțumesc și eu.

Mulțumim colaboratorilor care s-au implicat: d-nei Claudia Andron și întregii echipe de la Bistrițeanul.ro, prietenilor, colegilor și apropiaților dumneaei, fiilor duhovnicești și credincioșilor care frecventează Mănăstirea ”Sf. Ilie” de la Nușeni și vouă celor al căror nume nu-l cunosc deoarece ați dorit ca fapta voastră să fie făcută conform învățăturii Mântuitorului „să nu știe stânga ce face dreapta” (Matei 6, 3). Însă Dumnezeu le știe…

În acest context aducem călduroase mulțumiri Pr. Protopop Alexandru Vidican de la Bistrița care s-a implicat alături de noi, Pr. Doru Zinveliu, Protopop de Beclean și Pr. Dâmbu Ioan, Protopop de Năsăud, și de asemenea preoților de la parohiile în care am fost pentru implicarea activă și cu devotament în acest program.

Alături e bine să menționăm aportul deosebit al reporterilor de la posturile de televiziune Trinitas TV(Dan Văscu) și TVR 1 (Gheorghe și Nicoleta Chercheșiu) și posturilor de radio Renașterea(Viorica Văscu și Emil Metea) și Radio Someș, și totodată celor care au asigurat transportul pachetelor la destinații.

Dacă îmi rămâne și mie ceva personal de spus, simt nevoia unei sincere mărturisiri… Ceea ce am făcut am făcut din suflet, am făcut din inimă pentru inimi îndurerate care strigă în tăcerea lor după o picătură de speranță.

Totuși pentru cei nemulțumiți, frustrați, care or fi crezând că am avut un alt scop decât cel propus în această faptă de milostenie creștină, le cer iertare.

Orice obiecție e binevenită și asta înseamnă că trebuie să mai lucrăm la o mai bună desfășurare a campaniei de într-ajutorare a celor necăjiți. Iar dacă cineva, subversiv, ascunzându-se după libertatea anonimatului, privește de pe margine și arată cu degetul, atunci aceluia o să-i zic și eu o maximă monahală, o maximă de Pateric: „Dacă cineva lovește în virtute/fapta bună, acela nu-i un om bun și nici un bun creștin”…

Dar cum nu am văzut, nu am auzit astfel de mesaje, cred cu convingere că toți bistrițenii, toți ardelenii și toți românii sunt buni, iar azi și-n zilele ce urmează, cei mai buni din lume!

Sărbători fericite!

Pr. Paisie de la Nușeni

apud Dan Văscu