Sfânta Treime

Un om simplu cãlãtorea pe un drum de țarã, în tovãrãșia unui preot. Vorbind ei de una, de alta, omul și-a arãtat o nedu­me­rire:
– Cuvioase pãrinte, nu pot înțelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formeazã Una singurã. Cum de Tatãl, Fiul și Sfân­tul Duh sunt trei persoane unite, nedes­pãrțite, dar fãrã a se amesteca una cu cealaltã?
– Fiul meu, îi rãspunse cu rãbdare preotul, sunt și lucruri mai presus de gândirea noastrã pãcãtoasã. Însã, ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Sã privim, de exemplu, soarele! Sã zicem cã sfera de foc, ce dãinuiește acolo de veacuri, este Tatãl. Apoi, sã spunem cã lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sã ne lumineze via­ța și sã ne scape de pãcate. Apoi, cãldura, care vine tot de la soare pentru a ne în­cãlzi, sã zicem cã ar fi Sfân­tul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încãlzește mereu sufletele înghețate de rãutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina și cu cãldura lui nu sunt unul și același lucru și, cu toate acestea, cele trei rãmân diferite când vorbim despre fiecare? La fel și în Sfânta Treime, Tatãl, Fiul și Sfântul Duh sunt Unul și Ace­lași Dumnezeu, Cãruia noi, credincioșii, ne în­chinãm.

Omul, ca și toate celelalte vietãți și lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinitã. Dar omul este doar o creaturã și înțelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Însã, oamenii mândri pãcãtuiesc îndrãz­nind sã creadã cã nimic nu este mai presus de ei și cã toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios știe, însã, cã nu mintea și nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.