Sfânta Scripturã ne poves­tes­te multe întâmplãri minu­nate, ne învatã cum sã trã­im bine si frumos, ferindu-ne de pãcate si rãutate. Chiar la înce­putul Noului Testament, în Sfân­ta Evanghelie dupã Matei, aflãm cum Mân­­tui­torul Iisus Hris­tos, din dragoste pentru oameni, a fãcut mul­te minuni, una mai impresio­nantã decât alta: a vindecat oameni bol­navi, a înviat morti, i-a învãtat pe oameni ce înseamnã credinta si dra­gostea adevãratã.
Odatã, Mântui­to­rul era urmat de o multime de oameni, ce se aduna­serã sã-L vadã si sã-I asculte învãtãturile. Mai întâi Dom­nul Iisus i-a vindecat pe cei bolnavi care ve­niserã acolo, apoi, fãcându-se sea­rã, le-a spus Apostolilor sã le dea oamenilor sã mãnânce, cãci fãrã îndoialã erau obositi si înfometati.
Sfintii Apostoli s-au uitat ui­miti unii la altii: cu ce sã hrãnesti atâta multime de norod, cãci erau acolo cam cinci mii de bãrbati, împreunã cu femeile si copiii lor.
– Doamne, nu-i putem hrãni pe toti, cãci toate merindele pe care le mai avem sunt cinci pâini si doi pesti.
Bunul Mântuitor le-a zâmbit întelegãtor si le-a spus cã dacã ai credintã si încredere în Dumne­zeu, nimic nu este cu neputintã.
Apoi le-a cerut pâinile si pestii. Le-a binecuvântat si le-a frânt împãrtindu-le lor bucãtile. Acestia au rupt mai departe bucãtile si le-au împãrtit din mânã în mânã, de la un om la altul.
Si, Doamne, ce minune! Frân­geau pâinile si împãrteau bucãtile întruna, fãrã sã se termine. ªi în curând toti oamenii tineau în mânã câte un codru de pâine si câte o bucatã de peste, cãci Bunul Dumnezeu S-a îndurat de ei, dãruindu-le pe lângã hrana sufleteascã a sfintelor învãtãturi si hrana trupeascã, pentru a-si potoli foamea.
Cât de încântati erau oamenii, vãzând puterea dumnezeiascã a lui Iisus Hristos. Se bucurau cu totii multumind lui Dumnezeu pentru cã le-a fost dat sã vadã cu ochii lor o asemenea minune.
Iar noi sã-i multumim la rândul nostru Tatãlui Ceresc pentru dragostea si ajutorul Sãu, rugându-L ca, asa cum au fost înmul­tite pâinile de cãtre Iisus, la fel sã sporeascã si rodul muncii noastre, pentru ca tot mai multi oameni sã aibã parte de bucurie si folos de pe urma noastrã.