pãrintii si copiii, fratii si surorile sunt împreunã o familie. Familia a fost binecuvântatã de Dumnezeu încã de la Facerea lumii, când i-a creat pe Adam si pe Eva. Apoi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fãcut prima sa minune la o nuntã, când prin cãsãtorie se întemeiase o nouã familie. Membrii u­nei familii sunt strâns uniti înainte de toate prin dragostea ce
si-o poartã unii altora, prin respectul si grija de care dau dovadã. Tatãl, mama si copiii formeazã familia, care este atât de importantã, deoarece aici copilul petrece “cei sapte ani de-acasã”, în care învatã sã deosebeascã binele de rãu, frumosul de urât, bunãtatea de rãutate. Familia este un lucru sfânt, dupã cum si Mântuitorul a avut în copilãrie o familie care sã Îl creascã si sã Îl îngrijeascã cu toatã dragostea. Fiecare membru al familiei este dator prin tot ce face sã nu fie o pacoste si o povarã pentru ceilalti, ci un sprijin si o bucurie pentru familia sa. Apoi, sã nu uitãm cã, de fapt, noi, crestinii, suntem cu totii frati într-o singurã si mare familie, al cãrei Pãrinte iubitor, Dumnezeu, vegheazã la bunãstarea fiecãrui copil al sãu. Adevãratul crestin tine la aproapele sãu ca la un frate, dorindu-i numai binele, rugându-se pentru el si ajutându-l oricând cu tot ce îi stã în putintã.

“Sã vã veseliti cu familiile voastre pentru toate împlinirile voastre si pentru binecuvântãrile pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeu.” (Sfânta Scripturã, Deuteronom 12, 7)
“În cãminul familiei, tinerii trebuie sã-i respecte pe pãrinti, în afara cãminului pe toatã lumea, iar în singuratate pe ei însisi. (Demetrius)
“Toti suntem fiii unei mari familii.” (Sfântul Ioan Gurã de Aur)