LOADING

Type to search

Lumea credintei 2 (103), februarie 2012

Lumea credintei 2 (103), februarie 2012

Share

EDITORIAL – BISERICA ȘI ȚARA

“Deşi autonomă faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin. 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii. Prin urmare, ea trebuie să‑şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane, atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării”, se spune în Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române de la sfârşit de ianuarie.

Ce să fi motivat o asemenea atitudine publică din partea Bisericii Ortodoxe Române? Nimic altceva decât şirul de manifestaţii din Piaţa Universităţii şi din alte oraşe ale României. Oamenii au ieşit în stradă, strigându‑şi nemulţumirea. Era un lucru natural ca Biserica să fie alături de cei necăjiţi, dar şi ca împreună cu puterea politică să caute o soluţie pentru depăşirea crizei economice, precum şi a celei politice.

Numele Bisericii este pacea şi echilibrul. Şi aşa va fi totdeauna, în lumea răsăriteană. Exemple sunt multe şi recente: în plină criză economică, Sinodul grec chema populaţia la un act de metanoia, la cumpătare, la recunoaşterea propriilor greşeli comportamentale: lăcomie, hoţie, credulitate. Recent, Patriarhia Moscovei lansa un avertisment tăios puterii premierului Putin să nu ignore manifestaţiile de stradă ale opoziţiei. Biserica Ortdoxă Sârbă, de asemenea, s‑a pronunţat nu o dată împotriva greşelilor clasei politice de la Belgrad, care au atras Serbiei imense suferinţe. Este clar că nici Biserica Ortodoxă Română nu poate tăcea, nu poate rămâne neimplicată în generarea dialogului social care ne priveşte pe toţi, de la vlădică la opincă. Biserica este ţara – în marea ei parte –, iar ţara suferă. Cum să taci, cum să nu te implicit?

Rămâne de văzut dacă şi clasa politică va răspunde invitaţiei Patriarhiei la dialog sincer. Şi dacă acest vid generalizat, adus de imensa dezamăgire cauzată de politicieni, se poate umple cu încrederea infuzată de rugăciunile, dar şi de soluţiile pragmatice pe care Biserica le poate oferi. Ca fiind cea mai veche instituţie a românilor, cea mai matură, mai trecută prin toată istoria ţării şi a Europei.

Biserica este maica neamului românesc. Oare oamenii politici o vor agresa, o vor ignora sau o vor păcăli şi pe aceasta?

RĂZVAN BUCUROIU