LOADING

Type to search

Schitul Strâmbu – o ctitorie uitată a Sfântului Neagoe Basarab

Schitul Strâmbu – o ctitorie uitată a Sfântului Neagoe Basarab

Share

Frumosul, în arta şi arhitectura bisericească românească de la sud de Carpaţi, a fost (şi va rămâne pentru totdeauna) indisolubil legat, mai cu seamă prin ctitoria de la Curtea de Argeş, de numele Sfântului Voievod Neagoe ­Basarab. Anul acesta, la 500 de ani de la întemeiere, Schitul Strâmbu de Giurgiu, o altă ctitorie a binecredinciosului voievod muntean, a fost redeschis.

 

O Vale a Loarei valahă
La 4 ani de la întronizarea ca Episcop al Giurgiului, PS Ambrozie, de praznicul Izvorului Tămăduirii (9 aprilie a. c.), a împărtăşit bucuria sărbătorii într-un mod cu totul neaşteptat: într-un sat vlăscean uitat de lume – Găiseni –, în mijlocul a zeci de clerici şi a sute de credincioşi din eparhia pe care o păstoreşte. La Sf. Liturghie arhierească, mulţi dintre cei prezenţi aflau, plini de uimire, pentru prima oară în viaţa lor, că schitul reînfiinţat în acea zi, cu o vechime de 500 de ani, este ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521). La doi paşi de vechea ctitore voievodală, palatul brâncovenesc de la Potlogi, iar peste alte câteva sate, bijuteria de la Cobia… O adevărată Vale a Loarei românească! Vrednicul episcop, la ceas de praznic, încerca să le explice credincioşilor, emoţionat, importanţa istorică a evenimentului. A aşezat-o ca egumenă a schitului pe monahia Cecilia Moldoveanu (crescută duhovniceşte în obştea Mânăstirii Văleni de Argeş) şi, tot atunci, pr. ierom. Nicolae Matei a fost numit duhovnic al vechiului aşezământ readus la viaţă. Doi oameni de nădejde, care nu au pregetat nici măcar o clipă, în ultimii 4 ani, în lupta deloc uşoară a PS Ambrozie de restaurare a vieţii monahale în nou înfiinţata eparhie din sudul ţării.

 

Canonizare avant la lettre a lui Neagoe Basarab la Schitul Strâmbu

 

În 1850, Dimitrie Papazoglu îşi nota în însemnările sale: „În altarul bisericii din Găiseni, la proscomidie, sunt doi ctitori, având şi trei copii care nu au nume”. Papazoglu era de părere că „îmbrăcămintea lor dovedeşte că e vorba de Neagoe Vodă şi Despina Doamna”. Prefacerile aduse bisericii, de-a lungul timpului, sunt destul de vizibile şi astăzi; şi nu doar pentru ochiul specialistului, ci şi pentru orice pelerin ajuns la Schitul Strâmbu. Astfel, ceea ce servea, la data trecerii lui Papapzoglu prin Găiseni, drept altar şi proscomidiar, nu era altceva decât naosul vechiului locaş, lărgit în 1830, când, în urma unui mare cutremur, turlele acestuia se prăbuşesc, fiind refăcute, după puţină vreme, împreună cu boltirile bisericii – ce va fi întărită cu contraforţi. Prin urmare, nu ar putea fi vorba de o abatere de la normele canonice, ctitorii, în epocă, nefiind pictaţi nicidecum în altarul bisericii, ci în naos. Ce-i drept, evlaviosul domnitor muntean poate că nu este trecut întâmplător, cu aproape 180 de ani înainte de canonizarea sa – prin avansarea catapetesmei în naos, la Schitul Strâmbu – în rândul sfinţilor. Se poate vorbi chiar de o canonizare avant la lettre.

 

Invitaţie la schit
de praznicul Sfântului Neagoe Basarab

Cele mai vechi mărturii despre vatra monahală de la Strâmbu apar imediat după întemeirea acesteia. Astfel, prima însemnare despre schit o aflăm într-un hrisov din 3 aprilie 1526, prin care domnitorul Radu de la Afumaţi dăruia mânăstirilor Glavacioc, Bolintin, Muşeteşti şi Nucet o parte însemnată a moşiei domneşti de la Balta Doamnei. În 1530, stolnicul Pahulea, vrednic slujitor al domnitorului Radu de la Afumaţi, va fi înmormântat în acest schit. Dintr-un hrisov al lui Radu Şerban, emis în 1605, reiese că unul dintre ctitorii Schitului Strâmbu, mare vornic, este înmormântat, de asemenea, în sfântul locaş, în anul 1537. Cei mai mulţi cercetători consideră că ar putea fi vorba de paharnicul Drăghici, ce făcea parte din sfatul domnesc al lui Neagoe Basarab (ajuns ulterior mare vornic, sub mai mulţi domni). Tot la Găiseni îşi va afla odihna, până la obşteasca Înviere, şi fiul vornicului Drăghici, Stroe ,,Pribeagul”, vel-paharnic în sfatul lui Radu Paisie. De altfel, grija lui Radu Paisie (stareţ la Mânăstirea Curtea de Argeş sub numele de Paisie, cunoscut ca domn mai ales cu numele de Radu) pentru ctitoria Sfântului Neagoe Basarab de la Strâmbu se va manifesta pe tot parcursul domniei lui, prin numeroase danii. Pe 26 septembrie a. c, de praznicul Sfântului Neagoe Basarab (noul hram al vetrei monahale renăscute, alături de vechiul hram – Sf. Nicolae), Episcopia Giurgiului îl va serba, la Strâmbu, pe ctitorul sfânt al schitului, cu un fast deosebit. E bine de luat aminte.