LOADING

Type to search

Urmele Sfântului Prooroc Ilie în Iordania şi Israel

Urmele Sfântului Prooroc Ilie în Iordania şi Israel

Share

Sf. Prooroc Ilie a trăit între 910-860 î.Hr. Cum Vechiul Testament indică doar atât: Ilie Tesviteanul, prooroc din Ţara Galaadului, cu prima ocazie am plecat spre Iordania – de la graniţă direct spre Ajlun, satul Lesteb (Lisbi) –, acolo unde speram să găsim locul naşterii proorocului. Veniţi din Israel, după o săptămână încărcată de puternice impresii, aflarea la Tesva a unui simplu sit arheologic pustiu a trezit mirare şi dezamăgire. Ce facem aici, vizităm situri arheologice în loc de biserici?! Şi totuşi, la finalul celor trei zile de pelerinaj creştin în toleranta Iordanie musulmană, aveam să-i înţelegem căldura, forţa şi importanţa duhovnicească, dincolo de aparenţele arheologice seci. În ţara aceasta ne-creştină, Domnul a ţinut ascunse vestigiile, pentru a ni le revela acum puţin câte puţin…

 

Iată-ne mergând către Mar Elyas (9 km nord-vest de Ajlun), printr-un peisaj plin de dealuri domoale, cu vegetaţie mai rară şi specii necunoscute nouă. Sus, pe culme, aflăm că Ministerul iordanian al Turismului şi Antichităţilor patronează arealul respectiv. Intrăm şi nu mică ne e mirarea când găsim în dreapta, adânc muşcată din deal, ca o rană la vedere, urma altarului unei biserici creştine vechi (Mica Biserică), anterioară enormei biserici creştine din secolele 6-7 decopertată în imediata vecinătate, pe platoul de deasupra. Biserica Mare (1340 mp) a avut pardoseala ornată cu mozaic, păstrat pe alocuri până astăzi, într-unul dintre acestea fiind pomenit şi numele Sfântului Prooroc Ilie. Cum în zonă numele de Ilie e larg răspândit, oficialii – care au început excavaţiile în 1999 – au ajuns la concluzia că aici era un loc de închinare în cinstea sa, iar micuţa localitate Lesteb, aflată la doar vreo jumătate de kilometru către vest, e chiar Tesva Galaadului, localitatea sa de origine! Ne închinăm, facem poze în după-amiaza târzie şi zăbovim un pic, încercând să înţelegem că ne aflăm chiar în locurile pe unde Sf. Ilie a copilărit…
Crescând Ilie, auzind şi văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit al lui Israel, a mers plin de râvnă la Ahab, regele nelegiuit din Samaria, căsătorit cu păgâna Izabela, cea care adusese în regat cultul lui Baal. L-a mustrat pe rege pentru rătăcirea sa, ce se răsfrângea asupra întregului popor, şi, văzând că acesta nu-i asculta sfaturile, a adăugat şi fapte cuvintelor: «Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau eu, că nu va fi în anii aceştia rouă şi ploaie din cer pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele!». Aşa încât Domnul a închis cerurile timp de trei ani, trimiţându-l pe prooroc să vieţuiască, în timpul cumplitei secete, la pârâul Cherit din faţa Iordanului (pe celălalt mal, în actualul Israel), având apă de băut din pârâu şi hrană adusă de corbi, din porunca Domnului.
Mânăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul, din sec 5, ridicată pe stânca de deasupra pârâului Cherit/ Horat, se află într-un defileu adânc şi verde, între pereţi galbeni de stâncă golaşă, care ascund multe peşteri săpate de pustnici. Într-una dintre ele s-a rugat şi s-a nevoit o vreme şi Sf. Ioan Iacob Românul, trecut la Domnul în anul 1960. Peştera în care a vieţuit Sf. Ilie e situată chiar deasupra bisericii mânăstirii – o grotă largă, luminoasă, dar care ziua păstrează răcoarea în plină arşiţă a deşertului.
Trecând cei trei ani de secetă, Domnul l-a trimis pe Sf. Ilie la regele Ahab, care deja îl căuta, plecându-se spre pocăinţă. Scena întâlnirii celor 900 de prooroci mincinoşi, închinători la idoli, cu Sf. Ilie Tesviteanul, singurul adevărat prooroc al Domnului rămas în Israel (căci toţi ceilalţi fuseseră ucişi), a avut loc în Muntele Carmel, de pe care se vede ca în palmă toată Ţara Galaadului. De frica Izabelei, care s-a umplut de mânie pentru pierderea proorocilor ei, Sf. Ilie a fugit în Beer-Şeba, în pământul Iudeii (la 77 km sud-vest de Ierusalim), apoi mai departe, până la Muntele Horeb/Sinai, unde i s-a arătat Domnul, mângâindu-l şi poruncind să-l pună prooroc pe Elisei. Domnul a făcut să piară toată casa lui Ahab şi a Izabelei, iar Sf. Ilie s-a întors şi a stat în zona Muntelui Carmel, în nordul căruia e situată Haifa de astăzi, acolo unde se vizitează o altă peşteră vestită, Stella Maris, peste care s-a construit o biserică a Ordinului Carmeliţilor închinată Sfântului Prooroc.
Când s-a apropiat vremea în care a fost voia Domnului să-l ridice pe Sf. Ilie cu trupul la cer, acesta i-a spus lui Elisei: «Tu şezi aici, că pe mine m-a trimis Domnul la Ierihon». Elisei a răspuns : «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa». Şi au mers amândoi la Ierihon, iar apa Iordanului au putut-o trece când Sf. Ilie a lovit-o cu cojocul, iar apa s-a despărţit în două. Au ajuns astfel la ceea ce acum e situl arheologic Betaraba, dincolo de Iordan, unde se află locul adevărat al Botezului Domnului, dar şi peştera Sfintei Maria Egipteanca şi dealul de pe care Sf. Ilie s-a înălţat la cer.
Muntele Tabor aminteş­te şi el pelerinilor în Ţara Sfântă de Marele Prooroc Ilie, acesta fiind martor al Schimbării la Faţă a Mântuitorului, deşi urcase la cer cu aproape 900 de ani înainte. Pe la anul 570 existau aici trei biserici închinate Schimbării la Faţă, pentru ca pe la anul 723 să fi rămas doar una, închinată «lui Hristos, lui Moise şi lui Ilie», după cum scrie pelerinul Willibaldus. Astăzi se află pe munte două mânăstiri creştine: una ortodoxă (în care vieţuiesc şi maici din România) şi una franciscană. În cadrul mânăstirii ortodoxe greceşti sunt amplasate trei icoane care amintesc de cele trei colibe pe care Sf. Ap. Petru a voit să le facă acolo (cf. Marcu 9, 5).