LOADING

Type to search

Gustarul Maicii Domnului

Gustarul Maicii Domnului

Share

De ce putem spune că luna august (gustar, în vechea denumire românească) poate fi numită, fără a greşi, Lună a Maicii Domnului? Desigur, pentru faptul că pe 15 august este marcată în Sinaxar, dar şi calendarul inimilor noastre, Adormirea sau Mutarea la Cer a Maicii Fecioare. Multe parohii şi mânăstiri din întreaga lume ortodoxă au ca hram acest mare praznic, precedat de un post de două săptămâni. În plus, luna august este luna pelerinajelor celor mai mari, în acele locuri unde se află icoane făcătoare de minuni ale Preacuratei, acolo unde au avut loc apariţii sau unde s-au întâmplat miracole de-a lungul vremii. Aşadar, lumea se înghesuie să retrăiască acele întâmplări unice, acea stare de graţie a prezenţei Măicuţei Sfinte, dar şi să-i ceară ajutorul. Direct, cu lacrimi, cu toată truda drumului, cu povara cheltuielii, cu grija gospodăriei…

Dar mai e un lucru pentru care cred eu că luna august este, prin excelenţă, pusă la picioarele Născătoarei de Dumnezeu. August este luna pârgului, dar nu şi luna culesului în totalitate. Este luna pregustării recoltei. Este luna unei promisiuni aproape împlinite, în rodul câmpului. Vezi poamele, te bucuri, dar nu le-ai gustat încă. Speri să fie bune, multe, îndestulate, să-ţi bucure aşteptările. Dar sorocul nu este încă… Mai ai de aşteptat niţeluş… Chiar dacă secerişul grâului e în iunie şi alte fructe se culeg şi în iulie sau august, totuşi viţa-de-vie e cu rodul împlinit în septembrie. Şi cine e Hristos? Chiar via, aşa cum Singur Se descrie: „Eu sunt via, voi sunteţi mlădiţele”.

Tot aşa e şi cu Maica Domnului, şi cu rodul pântecelui său. L-am văzut – este Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru şi al lumii întregi! Şi L-am pregustat aici, atât cât ne permite limitarea noastră pământească, finitudinea noastră. Însă El ni Se va arăta în toată slava Sa de-abia la Judecată, pentru a rămâne aşa, în ochii noştri transfiguraţi după Învierea de Obşte, pentru eternitate.

Aşadar, recolta în plenitudinea ei, în savoarea şi în maturitatea ei definitivă, va fi „gustată” şi înţeleasă de noi, oamenii Zilei a Opta, de-abia la sfârşitul timpului istoric, al lumii nedesăvârşite. Atunci şi Secerătorul va secera totul, până la capăt. Atunci nu se va mai coace nimic. Atunci se desparte definitiv grâul de neghină şi tot atunci şi acei care nu au văzut în Hristos – sâmburele pământean arătat nouă – roada dumnezeiască, vor trebui să o guste. Dar de la distanţă – şi sub forma pedepselor! Amar va fi gustul existenţei lui Dumnezeu pentru gura lor!

Revenind, putem spune că august este încă luna aşteptării. Este, ce-i drept, şi un timp al dublei confirmări prin Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei la Cer, concret, cu trupul. Confirmarea sfinţeniei, pe de o parte, şi a existenţei unui Cer atotputernic şi primitor, de pe altă parte. Dar, vedeţi voi, tot nu este sorocul plinit al recoltei. Gustăm, că-i gustar, dar nu ne săturăm. Şi nici nu avem cum. De Dumnezeu nu te saturi, nici de sfinţii Săi. Şi totuşi… ştim şi am înţeles că se poate şi mai mult, mult mai mult, infinit mai mult. Am înţeles că veşnicia este cu totul suprinzătoare şi că acolo vom avea totul, integral, fără rest, fără nostalgie, fără panică.

Pentru noi, poporul lui Dumnezeu, august rămâne al pământului, iar septembrie va fi al Cerului. Bucuraţi-vă!

Răzvan Bucuroiu