Cerul din adâncuri: Lavra Pecerska
Share

Rusia kieveană s-a creştinat sub principele Vladimir (980 – 1015). „Mai întâi“ – ne spune cronicarul Nestor – „solii principelui au mers la cei de credinţă musulmană, dar nu s-au oprit aici, ci au mers la „nemţii“ de la Roma, – însă nici aici nu le-a plăcut. Au văzut şi pe khazarii evrei, dar i-au trecut cu vederea“. Ajungând în Bizanţ, în măreaţa catedrală Sfânta Sofia, aceştia asistă la o dumnezeiască liturghie şi se întorc la principe extaziaţi: „Şi nu mai ştiam dacă ne aflam în cer ori pe pământ… şi ne-am convins că acolo locuieşte Dumnezeu în mijlocul oamenilor şi slujba lor este mai minunată decât a oricărei alte ţări“. Creştinarea începe cu botezul în masă în cetatea Kievului, în Nipru sau în afluenţii acestuia. Se aduc moaşte, icoane făcătoare de minuni, vin pictori renumiţi de biserici, iar zeul Perun este dat jos de pe cel mai înalt deal al Kievului.
„Evanghelia răsuna în toate cetăţile. Văzduhul era înmiresmat de tămâia ce se înălţa la Dumnezeu, iar pe locurile înalte se ridicau mănăstiri“ – descrie plastic această intrare în plămada mântuirii a Rusiei kievene un istoric din veacul al XIX-lea. Ţăranii, ascultând de principe, devin kristiani (creştini) – oamenii lui Hristos.
Întemeierea Lavrei Pecerska
În jurul anului 1000, un tânăr din ţinutul nou creştinat, pe nume Antipa, născut în localitatea Liubeci, auzind chemarea Evangheliei împărăţiei, se hotărăşte să meargă la Muntele Athos. După ce trece prin Constantinopol, ajunge la Sf. Munte şi cere să fie călugărit. Auzind de minunile care se făceau în Rusia (icoane ce-şi luau zborul din Constantinopol şi se arătau în văzduh cu multă strălucire, deasupra multor sate şi oraşe, unde coborau şi se întemeiau mănăstiri), egumenul, după ce l-a primit în viaţa monahală, vede în tânărul Antipa un viitor Antonie al ţinutului slavilor şi aşa îl şi numeşte. Antonie căuta să fie bine plăcut lui Dumnezeu în post, ascultare şi smerenie. După mai mulţi ani de şedere în Sfântul Munte, egumenul îl trimite pe Antonie în ţara sa, la descoperirea făcută lui de Dumnezeu. Ajuns în localitatea Berestovo, acesta află o peşteră a varegilor, în care se sălăşluieşte, ducând aceeaşi viaţă aspră ca şi în Sf. Munte.
Datorită unor tulburări din Rusia Mică, Antonie se reîntoarce la Athos şi, după ce mai stă o perioadă aici, este trimis din nou în patria sa de către egumen. În 1028, ajungând la Kiev, a aflat o peşteră pe Nipru, săpată de către preotul Ilarion, în care se aşază, trăind numai cu pâine şi apă. I s-au alăturat îndată alţi 12 fraţi râvnitori pentru Hristos, printre care: Nikon, Leontie şi Teodosie. Mărindu-se numărul fraţilor ca la o sută şi nemaiavând loc în peşteri, la slujbele ce se ţineau în bisericuţele subterane, s-a construit o primă biserică din lemn, la suprafaţă, cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Părinţii se nevoiau însă tot în peşteri, cu rugăciune şi post.
Maica Domnului zideşte în chip minunat biserica cea mare a Lavrei
Biserica din lemn construită deasupra peşterilor a devenit la fel de neîncăpătoare pentru toţi care veneau la slujbele de la Lavră. Atunci Maica Domnului a lucrat în chip minunat construirea bisericii celei mari a Pecerskăi, arătându-se în vremea Sfinţilor Antonie şi Teodosie unor zidari, pe care i-a chemat Preacurata la biserica din Vlaherne, în Constantinopol, zicându-le: „Voiesc să-mi zidesc o biserică în oraşul Kiev din Rusia. Luaţi-vă aur pentru trei ani şi mergeţi să lucraţi în acel loc“. Le-a spus apoi că vor fi întâmpinaţi de către Antonie şi Teodosie şi că vor fi răsplătiţi cum se cuvine. Tot atunci au primit părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Artemie, Areta, Acachie, Iacov, Leontie, Policnet şi Teodor, pentru a fi aşezate la temelia bisericii. Le-a mai dat de asemenea o icoană cu Adormirea Maicii Domnului, pentru hram.
Meşterii au pornit după porunca Maicii Domnului şi, după zece zile, au ajuns la Kiev şi au aflat pe preacuvioşii Antonie şi Teodosie de la Pecerska. Acestora le-a cerut să le arate locul construirii bisericii, însă ei nu pricepeau nimic. Şi adunându-se toţi fraţii, meşterii au povestit în faţa tuturor cele întâmplate. Rugându-se trei zile, Sf. Antonie i-a cerut lui Dumnezeu să fie peste tot locul rouă, iar pe locul unde trebuia construită biserica să nu fie umezeală. Şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. A doua oară s-a rugat să fie rouă pe locul unde se va construi biserica, iar în jur să fie pământul uscat. A treia oară, ca să se înţeleagă de către toţi că acel loc este bine plăcut lui Dumnezeu, la rugăciunea Sf. Antonie s-a pogorât foc din cer cât măsura bisericii, săpându-se în jurul locului şanţuri adânci. Biserica aceasta minunată a fost sfinţită în anul 1089, de către Mitropolitul Ioan, la mult timp după plecarea la cer a Sf. Antonie şi Teodosie.
Despre mănăstire
În decursul istoriei, Lavra Pecerska a trecut prin multe încercări. Ea este socotită maica mănăstirilor ruseşti. Părinţii care se nevoiau în peşteri erau îngropaţi tot în acele locuri. Cu vremea, mulţi dintre cei bine plăcuţi lui Dumnezeu au rămas cu moaşte întregi şi pline de bună mireasmă. Necăutând slavă pământească şi nevoindu-se în smerenie, ei s-au învrednicit de slava cerească, iar Dumnezeu le-a ţinut trupurile neatinse de putreziciune. Astfel, în galeriile subterane, aflate la o adâncime ce variază între 5 şi 20 de metri, sunt peste 150 de moaşte întregi ale sfinţilor care s-au nevoit aici ori în altă parte. Tot aici se află şi moaştele Sf. Teodora de la Sihla. Cele două galerii au o lungime de 676 de metri. Din loc în loc, la răspântie de coridoare, se află mici paraclise în care se roagă mulţi pelerini. Mitropoliţii Kievului proveneau dintre întâi-stătătorii Lavrei. Petru Movilă, Arhimandrit al Pecerskăi, ajunge astfel, în anul 1632, Mitropolit al Kievului. Un alt român care a cunoscut îndeaproape Lavra a fost şi Patriarhul României, Nicodim, pe când studiile Academiei Teologice din Kiev (1890-1895). În 1918, pe 25 iunie, Sf. Ierarh Vladimir, întâi-stătător al Lavrei, fost exarh al Georgiei, Mitropolit al Moscovei, Mitropolit al Sankt Petersburgului, iar mai apoi Mitropolit al Kievului, este executat împreună cu mai mulţi călugări din obşte. Moaştele lui întregi şi bine mirositoare, descoperite nu demult, se află aşezate în peşterile Pecerskăi.
Pe marea întindere a Lavrei se află mai multe biserici construite în diferite perioade şi purtând hramuri precum: Biserica Tuturor Sfinţilor, Biserica Sfintei Treimi, Biserica Naşterii Maicii Domnului etc. Din clopotniţa imensă, ce domină Lavra, se aud, în funcţie de perioada liturgică a anului, sunete de jale ori de bucurie, la intervale foarte dese. Porţile mănăstirii sunt în număr de patru, fiind situate în diferite părţi ale Lavrei. Lavra este înconjurată de un gard cu înălţimea de 3 metri. În mănăstire se mai află Seminarul şi Academia Teologică. Miile de pelerini ce se revarsă zilnic aici din toate colţurile Rusiei, şi nu numai, arată pe de o parte marea faimă de care s-a bucurat şi se bucură Lavra Pecerska, iar pe de altă parte că idealul sfinţeniei rămâne viu şi astăzi, în ciuda impunerii unei ideologii antihristice, cum a fost comunismul.