Cristian TABĂRĂ: Crăciunul de Supermarket
Share

Ce bine e când vine Crăciunul! Magazinele se gătesc frumos, apar ofertele de iarnă şi rafturile se îndoaie sub greutatea mărfurilor colorate. Miroase a mirodenii şi a vin, a cârnaţi usturoiaţi şi a slănină fiartă în boia, moale ca untul; râde cozonacul din cuptor, cu dinţii pătaţi de cacao şi stafide, iar chiftelele se înghesuie unele în altele în farfurii lustruite de gospodine grijulii. Te gândeşti ce mai ai de cumpărat, cui mai ai de cumpărat…
Alergi prin magazine şi îţi bucuri ochii cu abundenţa de mărfuri, alegi ce te lasă buzunarul şi împarţi banii aşa încât să simţi că e sărbătoare şi să faci câte un cadou mic celor la care ţii şi celor cu care trebuie să fii atent. Ai chiar un sentiment de împlinire atunci când casiera îţi ia banii şi vezi că ai coşul plin cu de toate, măcar acum. Eşti în rândul lumii, ieşi mulţumit din magazin şi te gândeşti că ar fi bine să pui pe tine şi un parfum plăcut mirositor, care să arate că trăieşti modern, în 2003, cu un an mai aproape de Uniunea Europeană şi cu un picior în NATO.
Dar parcă tot nu e bine şi nu ştii de ce. De ce? DE CE? Aaa, daa… Ai făcut cumpărături la acelaşi mic magazin de cartier de la care cumperi şi peste an, în timp ce lumea cu adevărat modernă se plimbă acum prin cash and carry, super-hipermarketuri, împingând cărucioare silenţioase printre rafturi elegante şi bine garnisite. Ce e rău în asta? Nu e rău. E chiar bine că în România există asemenea magazine elegante şi practice, şi că lumea dă semne că progresează. Încet, dar sigur. Cântă în ele Stille nacht-uri şi Jingle bells-uri, sau chiar colinde româneşti, dar acestea nu sunt recomandabile, fiindcă n-au ritm şi nu îndeamnă subconştient lumea să se mişte mai repede către casa de marcaj. Oricum, pluteşte în aer sărbătoarea.
Cum, „care sărbătoare“? Cea din 25 decembrie. N-o ştiţi? E anuală şi are de-a face cu Moş Gerilă sau cu Moş Crăciun. Şi cu încă cineva, parcă… Nu ştiu sigur, fiindcă în supermarketuri n-am văzut decât Moşi Crăciuni vii sau împăiaţi, sau mai degrabă împăpuşiţi. Nici măcar prin brazii scoşi la vânzare n-am văzut altceva decât moşi şi globuri. Eventual cutii de cadouri… Dar, parcă mai era ceva, totuşi, în 25 decembrie. Poate că străinii ştiu mai multe decât mine despre asta? Aiurea! Americanii nici măcar nu-i mai zic Christmas. Acum e X-mas.
Ce bine că am întrebat-o pe bunica… Am aflat că, de fapt, e sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos, Dumnezeul întrupat, adus pe lume de Fecioara Maria, într-o iesle care nu se găseşte la nici unul din supermarketuri. Am auzit că ea s-ar găsi în biserici, unde miroase a tămâie şi a rugăciune şi unde oamenii grăbiţi ca mine învaţă să iubească şi să fie mai buni. Am mai auzit că m-aş putea spovedi şi că păcatele mele ar putea fi iertate de acest Dumnezeu născut în iesle. Am auzit chiar că sufletul meu ar putea fi mântuit. Cred că am să încerc să petrec acest Crăciun în biserică, bucurându-mă de Naşterea Domnului.