LOADING

Type to search

Lumea Credintei, anul II, nr. 1 (6) Ianuarie 2004

Lumea Credintei, anul II, nr. 1 (6) Ianuarie 2004

Share

EDITORIAL    – PREOȚIA, SINGURA FORMĂ DE EROISM ACTUAL

 

Sfârşitul acestui an a îndoliat inimile a două familii de români şi, implicit, ale castei militarilor. Doi subofiţeri au fost ucişi în Afghanistan de către luptătorii talibani. Comentariile presei au fost dintre cele mai variate, inclusiv cele care deplângeau faptul că unul dintre ei se înrolase şi acceptase misiunea în Kandahar pentru a putea… să-şi cumpere casă.
Iată că şi eroismul militar – atât cât mai este el cu pu­tinţă – apare pus sub specia îndoielii. Soldatul pleacă la luptă ştiind oricând că poate muri, iar când aceasta se în­­tâmplă, devine erou. Din (ne)fericire, „pacea nord-atlan­­tică“, bombardamentele „chirugicale“ şi „pierderi­le cola­terale“ cu greu mai pot naşte legende şi crea eroi.
În ziua de azi, singura formă de curaj instituţional - de eroism, dacă vreţi – îi rămâne preotului. Acesta, pe câm­pul lui de luptă – sufletul credincioşilor – poate face ade­vărate fapte de eroism. Numai dacă ne gândim la dis­preţul mediatic la care este supus, la contraofensiva peliculelor hollywoodiene sau chiar la nevolniciile tranzi­ţiei, vedem că preotul este un soldat singuratic, cu o mi­siune aproape imposibilă: aceea de a salva lumea. Din păcate, de ea însăşi. Şi dacă va reuşi, oare de câtă glorie se va bucura el aici, în lumea proaspăt salvată… de ea însăşi?