Comorile Crucii la Kremlin
Share

„Privind din depărtare o veche mănăstire rusească, sau o cetate cu multe biserici, ce îşi înalţă turlele deasupra ei, îţi pare că totul arde în flăcări multicolore. Iar când aceste flăcări dansează departe, pe fundalul necuprinselor câmpii înzăpezite, ele par o vedenie a Cetăţii Dumnezeieşti, din lumea cealaltă. Cupola rusească ia forma dinamică a unei flăcări ce aspiră spre înălţimi“. (Trubeţkoi)
Piaţa Roşie
Pentru pelerinul venit de pe alte meleaguri, în chiar inima Rusiei – Kremlinul, simbol al măreţiei sale, tot ceea ce trăieşte pare un basm.
Kremlinul începe chiar din Piaţa Roşie – o piaţă ce rivalizează prin frumuseţe cu cele mai renumite pieţe din lume, precum Piaţa Sfântul Petru din Roma, ori San Marco din Veneţia.
Biserica Sfântul Vasile Blajenîi – o adevărată minune a arhitecturii ruseşti – te întâmpină cu cupolele ei multicolore, în formă de bulbi de ceapă, ce par prinse ca într-o horă, în jurul turlei centrale. Turlele reprezintă numărul bisericilor aflate la un moment dat sub acelaşi acoperiş. În anul 1588, o dată cu aşezarea aici a moaştelor Sfântului Vasile Blajenîi, cel nebun pentru Hristos, se mai adaugă încă un altar, închinat sfântului.
Închinarea la moaştele Sfântului Vasile Blajenîi
Printre sutele de turişti de toate neamurile, ce stau la coadă pentru a intra să viziteze biserica, zărim o bătrână „vitează“, cu un toiag în mână, ce seamănă mult cu oamenii de pe la noi. Şi nu ne înşelăm. Intrând în vorbă cu dânsa, aflăm că este din sudul Basarabiei, că i-a murit fiica şi că i-au rămas 3 copii în îngrijire, iar acum a venit să vadă „ce-i cu ginerele care lucrează la stroika (construcţii), în Moscova“, şi care nu a mai dat nici un semn de viaţă.
– Eu am făcut şcoala cu românii. Aveam 17 ani când au ocupat ruşii Basarabia. Acum am ajuns să merg pe drumuri ruseşti. Când ne luaţi la voi?
– Cum, mătuşă, să fie şi pace, să fie şi ţara întreagă? Căci românii asta vor.
– Amu, trebuie canoane şi post în dreptul la prezidenţii aiştia, ca să înţeleagă şi să le îmblânzească Dumnezeu inima la ce e drept. D’apoi, cine să le facă?…
Ne despărţim de mătuşa Dochia – căci aşa se numea bătrâna basarabeancă – şi pătrundem în frumoasa biserică. Ne închinăm la moaştele Sfântului Vasile Blajenîi, amintindu-ne că rugăciunile lui îmblânzeau chiar şi pe Ivan cel Groaznic, iar acesta îl avea la mare cinste pe „nebunul pentru Hristos“. Închinată mai întâi „Tăierii-împrejur a Domnului“ – biserica are o înălţime de 47,5 metri şi a fost construită cu binecuvântarea Mitropolitului Macarie, la porunca lui Ivan cel Groaznic, după victoria acestuia asupra Hanatului tătar de Cazan. De la Ivan al III-lea, care se căsătoreşte cu Sofia, nepoata ultimului împărat al Bizanţului, conducătorii ruşi încep să-şi ia titulatura de ţar şi preiau stema bizantină, vulturul bicefal. Călugărul Filotei din Pskov se pare că este primul care acreditează ideea: Moscova – A Treia Romă. „Două Rome au căzut, a treia suntem noi, iar a patra nu va mai exista“. Cu toate acestea, patriarhatul Moscovei s-a aflat întotdeauna pe a cincea poziţie, după vechile patriarhate ale Răsăritului.
Kremlinul
Cum Sofia, până la căsătoria cu Ivan al III-lea, trăise în Italia, ea aduce la curtea ţarului, o dată cu sosirea ei, mai mulţi arhitecţi şi meşteri italieni, care înalţă primul turn de apărare al Kremlinului, precum şi zidurile dinspre Piaţa Roşie şi râul Neglinaia. Păstrate aproape în întregime până astăzi, ele măsoară 2 km şi sunt prevăzute cu 18 turnuri. Turnul Spasski era poarta de intrare a ţarului. Aici s-a instalat celebrul orologiu de la Kremlin, în secolul al 17-lea. Patriarhul intra în cetate (oraşele vechi ruseşti au fiecare kremlin-ul – cetatea lor) prin poarta turnului Troiţkaia.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului (Uspenski) are 5 turle şi este construită de arhitectul italian Fioravanti, la porunca lui Ivan al III-lea, având însă puternice influenţe renascentiste. Aceasta este biserica în care s-au încoronat toţi ţarii Rusiei. Chiar Petru cel Mare şi împărăteasa Ecaterina îşi celebrau victoriile lor aici, deşi capitala Rusiei era în vremea lor Sankt Petersburg. Biserica a fost pictată de celebrul pictor rus Dionisie, însă puţine fragmente de frescă au mai rezistat din acea pictură până astăzi. În jurul pereţilor se află aliniate mormintele mitropoliţilor şi patriarhilor ruşi până în anul 1721, când Petru cel Mare aboleşte patriarhatul. O parte din preţioasa avere a acestei faimoase biserici a fost transferată în marile muzee ale Moscovei, o dată cu venirea regimului comunist.
Chiar în faţa catedralei Adormirii Maicii Domnului se înalţă biserica Sfântul Arhanghel Mihail, ridicată de un alt arhitect italian, Alevisio Novi din Veneţia. Biserica a fost pictată de cei mai buni pictori din Moscova, Iaroslav şi Kostroma. Toţi marii cneji şi ţari ai Moscovei, până la Petru cel Mare, îşi au necropola aici. Amintim pe Ivan Kalita, Dimitrie Donskoi şi Ivan cel Groaznic.
Terminat pe vremea ţarului Boris Godunov, turnul-clopotniţă „al lui Ivan cel Mare“ are o înălţime de 80 m şi un clopot de 70 t, aflat între alte 21 de clopote. Scara până la clopote are 329 de trepte. Lângă turn se citeau legile date de către ţar, într-o piaţă largă. Catedrala Bunei Vestiri a fost construită între 1485-1489, ca biserică particulară a cnejilor şi ţarilor Moscovei. Aici ţarii şi apropiaţii lor participau zilnic la slujbe ori alte ceremonii de familie. Iconostasul a fost pictat de către Andrei Rubliov şi Teofan Grecul. Fresca aparţine unei echipe ce a fost condusă de către Teodosie, fiul marelui pictor Dionisie. Pietrele preţioase şi fastul decorativ din întreaga biserică dau mărturia unei epoci pline de glorie.
Lângă Catedrala Bunei Vestiri se află Biserica „Aşezării în raclă a Sfântului Veşmânt“ – folosită de asemenea ca biserică particulară de către mitropoliţii şi patriarhii Moscovei. Construită între 1484-1486, în stilul arhitecturii moscovite timpurii, de către meşteri din Pskov, ea a fost refăcută de câteva ori, ultima restaurare redându-i înfăţişarea iniţială. Fresce din 1643- 1644 sunt încă bine păstrate. Icoanele cele mai târzii datează din 1627. Mănăstirea „Minunilor“ şi cea a Înălţării Domnului au fost demolate la începutul epocii ateiste.
Palatele, construite mai târziu decât catedralele de aici, întregesc un ansamblu unic în lume. În acest loc, oamenii au vorbit cu Dumnezeu, L-au slăvit şi I-au mulţumit. Însă, tot aici, au ajuns oameni care nu au mai vorbit cu Dumnezeu şi nu L-au mai slăvit, ci au plănuit lumea nu după Evanghelie, ci împotriva lui Dumnezeu…
La sfârşitul vizitei în Kremlin – ajunşi în Piaţa Roşie – încercăm să o găsim iar pe Dochia, bătrâna basarabeancă tristă, care îşi căuta ginerele la stroika, prin Moscova. Totul e însă în zadar, din pricina miilor de turişti ce invadează piaţa. Din turnul Spasski, orologiul bate ora exactă…