LOADING

Type to search

Comorile Crucii la Kremlin

Comorile Crucii la Kremlin

Share

„Privind din depărtare o veche mănăstire rusească, sau o cetate cu multe biserici, ce îşi înalţă turlele deasupra ei, îţi pare că totul arde în flăcări multicolore. Iar când aceste flăcări dansează departe, pe fundalul necuprinselor câmpii înzăpezite, ele par o vedenie a Cetăţii Dumnezeieşti, din lumea cealaltă. Cupola rusească ia forma dinamică a unei flăcări ce aspiră spre înălţimi“. (Trubeţkoi)

 

Piaţa Roşie
Pentru pelerinul ve­nit de pe alte meleaguri, în chiar inima Rusiei – Krem­linul, simbol al mă­re­ţiei sale, tot ceea ce tră­ieşte pare un basm.
Kremlinul începe chiar din Piaţa Roşie – o pia­ţă ce rivalizează prin fru­museţe cu cele mai re­numite pieţe din lu­me, precum Piaţa Sfân­tul Petru din Roma, ori San Marco din Veneţia.
Biserica Sfântul Vasile Blajenîi – o adevărată minune a arhitecturii ruseşti – te întâmpină cu cu­po­lele ei multicolore, în formă de bulbi de ceapă, ce par prinse ca într-o horă, în jurul turlei centrale. Turlele re­prezintă numărul bisericilor aflate la un moment dat sub acelaşi acoperiş. În anul 1588, o dată cu aşezarea aici a moaştelor Sfântului Vasile Blajenîi, cel nebun pentru Hristos, se mai adaugă încă un altar, închinat sfântului.

Închinarea la moaştele Sfântului Vasile Blajenîi
Printre sutele de turişti de toate neamurile, ce stau la coadă pentru a intra să viziteze bise­ri­ca, zărim o bătrână „vitează“, cu un toiag în mâ­nă, ce seamănă mult cu oamenii de pe la noi. Şi nu ne înşelăm. Intrând în vorbă cu dânsa, aflăm că este din sudul Basarabiei, că i-a mu­rit fiica şi că i-au rămas 3 copii în îngriji­re, iar acum a venit să vadă „ce-i cu ginerele ca­re lucrează la stroika (construcţii), în Mos­co­va“, şi care nu a mai dat nici un semn de viaţă.
– Eu am făcut şcoala cu românii. Aveam 17 ani când au ocupat ruşii Basarabia. Acum am ajuns să merg pe drumuri ruseşti. Când ne luaţi la voi?
– Cum, mătuşă, să fie şi pace, să fie şi ţara întreagă? Căci românii asta vor.
– Amu, trebuie canoane şi post în dreptul la prezidenţii aiştia, ca să înţeleagă şi să le îmblânzească Dumnezeu inima la ce e drept. D’apoi, cine să le facă?…
Ne despărţim de mătuşa Dochia – căci aşa se numea bătrâna basarabeancă – şi pătrundem în frumoasa biserică. Ne închinăm la moaştele Sfântului Vasile Blajenîi, amintindu-ne că rugăciunile lui îmblân­zeau chiar şi pe Ivan cel Groaz­nic, iar acesta îl avea la mare cinste pe „nebunul pentru Hristos“. În­chinată mai întâi „Tăierii-împrejur a Domnului“ – biserica are o înăl­ţime de 47,5 metri şi a fost construită cu binecuvântarea Mitro­politului Macarie, la porunca lui Ivan cel Groaznic, după victoria acestuia asupra Hanatului tătar de Cazan. De la Ivan al III-lea, care se căsătoreşte cu Sofia, nepoata ultimului împărat al Bizanţului, conducătorii ruşi încep să-şi ia ti­tu­latura de ţar şi preiau stema bi­zan­tină, vulturul bicefal. Călugărul Filotei din Pskov se pare că este primul care acreditează ideea: Moscova – A Treia Romă. „Două Rome au căzut, a treia suntem noi, iar a patra nu va mai exista“. Cu toate acestea, patriarhatul Moscovei s-a aflat întotdeauna pe a cincea po­zi­ţie, după vechile patriarhate ale Răsăritului.

Kremlinul
Cum Sofia, până la căsătoria cu Ivan al III-lea, trăise în Italia, ea aduce la curtea ţa­rului, o dată cu sosirea ei, mai mulţi arhitecţi şi meşteri italieni, care înalţă primul turn de apărare al Kremlinului, precum şi zidurile dinspre Piaţa Roşie şi râul Neglinaia. Păstrate aproape în întregime până astăzi, ele măsoară 2 km şi sunt prevăzute cu 18 turnuri. Turnul Spasski era poarta de intrare a ţarului. Aici s-a in­stalat celebrul orologiu de la Kremlin, în seco­lul al 17-lea. Patriarhul intra în cetate (oraşele vechi ruseşti au fiecare kremlin-ul – cetatea lor) prin poarta turnului Troiţkaia.
Catedrala Ador­mi­rea Mai­cii Dom­nu­lui (Us­pen­ski) are 5 tur­le şi este construită de arhi­tectul ita­li­an Fioravan­ti, la porunca lui Ivan al III-lea, având însă pu­ternice influenţe renascentiste. Aceasta este biserica în care s-au încoronat toţi ţarii Ru­siei. Chiar Petru cel Mare şi îm­pă­ră­teasa Ecaterina îşi celebrau victoriile lor aici, deşi capitala Ru­siei era în vremea lor Sankt Pe­ter­sburg. Biserica a fost pictată de celebrul pictor rus Dio­nisie, însă puţine fragmente de frescă au mai rezistat din acea pictură până astăzi. În jurul pe­re­ţilor se află aliniate mor­min­tele mitropoliţilor şi patriarhilor ruşi până în anul 1721, când Pe­tru cel Mare aboleşte patriarha­tul. O parte din preţioasa avere a acestei faimoase biserici a fost transferată în marile muzee ale Moscovei, o dată cu venirea regimului comunist.
Chiar în faţa catedralei Adormirii Maicii Dom­nului se înalţă bi­se­rica Sfântul Arhan­ghel Mihail, ridicată de un alt arhitect italian, Ale­visio Novi din Vene­ţia. Biserica a fost pictată de cei mai buni pic­­tori din Moscova, Ia­roslav şi Kostroma. Toţi marii cneji şi ţari ai Mos­­covei, până la Pe­tru cel Ma­re, îşi au ne­cro­pola aici. Amintim pe Ivan Kalita, Dimitrie Dons­koi şi Ivan cel Groaznic.
Terminat pe vremea ţarului Boris Godunov, turnul-clopotniţă „al lui Ivan cel Mare“ are o înăl­ţime de 80 m şi un clopot de 70 t, aflat între alte 21 de clopote. Scara până la clopote are 329 de trepte. Lângă turn se citeau legile date de către ţar, într-o piaţă largă. Catedrala Bunei Vestiri a fost construită între 1485-1489, ca biserică particulară a cnejilor şi ţarilor Mos­covei. Aici ţarii şi apropiaţii lor parti­cipau zilnic la slujbe ori alte ceremonii de fami­lie. Iconos­tasul a fost pictat de către Andrei Ru­­bliov şi Teofan Grecul. Fresca aparţine unei echi­­pe ce a fost condusă de către Teo­do­sie, fiul marelui pic­tor Dionisie. Pie­­tre­le pre­ţi­oase şi fastul deco­ra­tiv din în­trea­ga bi­se­rică dau măr­­turia unei epoci pline de glorie.
Lângă Catedrala Bunei Ves­ti­ri se află Biserica „Aşezării în rac­lă a Sfântului Veşmânt“ – fo­lo­sită de asemenea ca biserică particulară de către mitropoliţii şi patriarhii Moscovei. Con­strui­tă între 1484-1486, în stilul arhitecturii moscovite timpurii, de către meşteri din Pskov, ea a fost refăcută de câteva ori, ultima restaurare redându-i înfă­ţi­şarea iniţială. Fresce din 1643- 1644 sunt încă bine păstrate. Icoanele cele mai târzii datează din 1627. Mănăstirea „Minunilor“ şi cea a Înăl­ţării Domnului au fost demolate la începutul epocii ateiste.
Palatele, construite mai târziu decât catedralele de aici, întregesc un ansamblu unic în lu­me. În acest loc, oamenii au vorbit cu Dum­ne­­zeu, L-au slăvit şi I-au mulţumit. Însă, tot aici, au ajuns oameni care nu au mai vorbit cu Dum­­nezeu şi nu L-au mai slăvit, ci au plănuit lu­mea nu după Evanghelie, ci îm­potriva lui Dum­­nezeu…
La sfâr­şitul vi­zitei în Kremlin – ajunşi în Piaţa Roşie – încercăm să o găsim iar pe Dochia, bă­trâ­na basa­ra­bean­­că tristă, care îşi că­u­ta ginerele la stroi­­ka, prin Mos­­­cova. Totul e însă în zadar, din pricina miilor de tu­rişti ce inva­dea­ză piaţa. Din turnul Spasski, o­ro­lo­giul bate ora exactă…