Cum a ajuns Cuviosul Dimitrie cel Nou patronul Bucureştilor
Share

La fiecare 27 octombrie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov, ale cărui moaşte întregi se păstrează în Catedrala Patriarhală. Cuviosul este, de peste două secole, ocrotitorul Bucureştilor. În zi de sărbătoare, conform tradiţiei locului, racla cu sfintele moaşte ale Cuv. Dimitrie cel Nou este scoasă din Catedrală, în apropierea acesteia, şi aşezată într-un baldachin de zid special construit. Sfintele moaşte rămân acolo mai multe zile, pentru a fi cinstite de credincioşi. El este denumit «Cel Nou» pentru a fi diferenţiat de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, patronul Tesalonicului (†304), prăznuit la 26 octombrie.
Un om simplu şi cu sufletul curat
Sfântul Dimitrie Cel Nou-Basarabov, devenit ocrotitorul Bucureştiului, s-a născut şi a trăit în secolul 13, pe malul râului Lom din Bulgaria, în satul Basarabov, la 3 km de Rusciuk, pe vremea Imperiului româno-bulgar, al Asăneştilor. Dimitrie era un om simplu, cu sufletul curat ca o lacrimă de înger, păzind în toate poruncile Mântuitorului. Provenea dintr-o familie sărmană, unde copiii nu se puteau bucura de roadele învăţăturii, fiind nevoiţi să muncească de mici. Aşa a făcut şi el. Păzea vitele satului, iubind animalele şi natura, iar duminicile şi în zilele de sărbătoare se ducea să se roage la bisericuţa din satul natal.
Într-o zi, pe când mâna vitele pe izlaz, Dimitrie a călcat, fără să vrea, într-un cuib de pasăre aflat în iarba înaltă şi pe care nu-l văzuse. Toţi puişorii zăceau morţi, striviţi şi plini de sânge. Când a văzut grozăvia, tare s-a îndurerat. A început să plângă, luând puişorii în palmă şi sărutându-i. Nu se mai putea face nimic. Atât de mult a suferit din această pricină, încât, timp de trei ani, vară sau iarnă, Dimitrie a umblat desculţ, pedepsindu-şi astfel piciorul vinovat de moartea puilor de pasăre. Aşa apare şi în unele icoane: cu un picior desculţ.
Trecând ceva vreme de la acestă întâmplare şi năzuind spre o viaţă complet închinată lui Dumnezeu, cucernicul păstor lasă lumea şi se retrage într-o peşteră din apropierea satului natal.
Oşteanul Domnului
Acolo a petrecut mulţi ani, în post şi rugăciune, fiind învrednicit de Cel Atotputernic cu darul facerii de minuni, încă din timpul vieţii pământeşti. O cântare, orânduită de Sfânta Biserică în cinstea Sf. Dimitrie Basarabov, spune: „Ca un înger pe pământ viaţa ţi-ai săvârşit, în post şi rugăciune, ziua şi noaptea rugându-te, ca să înfrângi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un oştean adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voie ai îndeplinit-o din tinereţe… Pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm. Smerit, fără răutate, blând fără vicleşug, lăcaş vrednic al lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la Domnul daruri de tămăduire şi nouă izvorându-le”. După ce s-a nevoit mulţi ani în peştera lui, simţindu-şi sfârşitul aproape, Dimitrie s-a retras pe malul râului Lom şi s-a aşezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, încredinţându-şi sufletul curat lui Dumnezeu. Există, însă, tot felul de legende care circulă în jurul morţii lui. Una spune că Sfântul Dimitrie Basarabov a suferit o moarte năpraznică, fiind atacat de tâlhari la locul său de nevoinţă din peşteră, apoi aruncat în apă.
Vindecătorul de boli
Descoperirea sfintelor sale moaşte s-a făcut în chip minunat, mai târziu, când ploi torenţiale au purtat trupul sfântului la vale. Sfântul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile bolnave de epilepsie, spunându-i că se va vindeca, dacă trupul său va fi scos din albia râului. Bolnava a mărturisit visul preoţilor şi astfel a fost descoperit, prin voinţa divină, trupul întreg al Sfântului Dimitrie Basarabov, bine mirositor, îngropat în vadul apei ca o comoară dumnezeiască. Cu mare bucurie şi alai a fost dus în biserica din satul Basarabov, unde a şi început să facă minuni. Prima a fost fetiţa care s-a vindecat complet. Apoi, au început să vină bolnavi din toate colţurile lumii. Vestea despre aflarea minunată a moaştelor noului sfânt s-a răspândit ca fulgerul, trecând Dunărea, la credincioşii din nord. Mulţi ortodocşi din Ţara Românească au venit să se închine la sfintele sale moaşte. Între minunile săvârşite la racla sa se numără şi vindecarea miraculoasă a episcopului Ioanichie al Preslavului. În timpul războiului ruso-turc, dintre anii 1769-1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost luate de generalul rus Peter Salnikov, spre a fi duse în Rusia. La trecerea cortegiului cu sfintele moaşte prin Ţara Românească, Mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei şi un negustor bogat, pe numele lui Hagi Dimitrie, s-au rugat cu multă stăruinţă de generalul rus să le lase lor moaştele sfântului. În cele din urmă, l-au convins să doneze românilor ortodocşi preţioasa raclă, drept mângâiere pentru pagubele pricinuite de război. Totuşi, mâna dreaptă a sfântului a fost luată de ruşi şi păstrată în Lavra Pecerska din Kiev.
Aducătorul ploii
Aşadar, din iunie 1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou se află în catedrala patriarhală, iar Sfântul Dimitrie devine ocrotitorul cetăţii Bucureştilor şi al Ţării Românesti. S-a văzut imediat efectul, căci au încetat, atât războiul ruso-turc, cât şi ciuma ce bântuia de mai multă vreme prin ţară.
Fostul văcar din Basarabi a ajuns astfel ocrotitorul ceresc al oraşului Bucureşti şi tot el este aducătorul de ploaie în tot sudul României. Începând cu anul 1955, prin grija Sfântului Sinod, s-a generalizat cultul Sfântului Dimitrie, data de prâznuire fiind 27 octombrie. Despre el se mai spune că l-a împiedicat, cu puterea-i nevăzută, pe Nicolae Ceauşescu să dărâme Catedrala din Dealul Patriarhiei. Acum, ca şi în fiecare an, de ziua prăznuirii Sfântului Dimitrie Basarabov, mii şi mii de bucureşteni, dar şi alţi credincioşi din toate colţurile ţării, vin să se roage la sfintele moaşte scoase în faţa Catedralei Patriarhale din Bucureşti. Oamenii aşteaptă cuminţi, într-un şir interminabil, să le vină rândul în faţa raclei, unde îşi pleacă fruntea şi sărută mâna frumos mirositoare a Patronului Bucureştilor, chiar dacă aşteptarea poate dura ore întregi, indiferent de vreme. Unii stau la rând şi 20 de ore şi niciodată nu se plâng de oboseală sau durere. Acesta este şi va rămâne, de-a pururi, cel mai frumos omagiu pe care credincioşii noştri îl aduc Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov!