Ultimul drum al lui „Dracula“. Unde a fost înmormântat Vlad Ţepeş
Share

Mitul lui Vlad Ţepeş a devenit de notorietate mondială când irlandezul Bram Stoker a lansat cartea Dracula. De atunci, numele domnitorului român a ajuns asimilat cu cel al unui vampir, iar Coppola şi alţi regizori s-au îngrămădit să-l portretizeze pe voievod, deşi n-au călcat niciodată pe plaiurile noastre. Majoritatea oamenilor asociază numele lui Ţepeş cu Transilvania şi Sighişoara. În realitate, trupul sângerosului voievod se află lângă Bucureşti, la Mănăstirea Snagov. Aici, in biserica aflată pe un petic de pământ din mijlocul lacului cu acelaşi nume, se găseşte lespedea funerară a lui Vlad Ţepeş, înmormântat în 1476. Lăcaşul de la Snagov a devenit unul dintre locurile preferate ale domnitorului, după ce el a mutat capitala Ţării Româneşti de la Târgovişte la Bucureşti. Mănăstirea mai prezenta avantajul că se află pe o insulă, iar domnitorul a construit tuneluri subterane, ocrotind aici, în nenumărate rânduri, averea domnească. Alături, tot din porunca celui poreclit Dracula, au fost construite case cu camere speciale de tortură, în care mii de duşmani ai săi şi-au găsit sfârşitul. De atunci, locul este privit cu o anume teamă, fiind considerat malefic.
Călugăriţi cu forţa sau sugrumaţi în trapeză
Mănăstirea Snagov a fost ctitorită la începutul secolului 15 de Neagoe Basarab, dar locul apare pentru prima oară menţionat în documente sub domnia voievodului Dan I (1383-1386). În acest lăcaş a fost aşezată, în 1643, prima tiparniţă pentru imprimarea cărţilor bisericeşti. Mult mai important este însă faptul că unul dintre ctitorii mănăstirii este Vlad Ţepeş, care a refăcut-o şi a înzestrat-o cu ziduri de incintă şi căi de acces subterane. Mănăstirea a fost folosită şi ca loc de detenţie pentru adversarii politici ai domnului român. În anul 1476, Vlad Ţepeş a fost asasinat în urma unei conspiraţii boiereşti. Capul i-a fost trimis la Constantinopol, iar trupul a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Snagov. Tradiţia, dar şi mărturiile arheologice descoperite de-a lungul timpului, atestă că în vremea lui Vlad Ţepeş în unele clădiri ale mănăstirii fuseseră construite un fel de camere de tortură, din care osânditul, după ce era supus la chinuri groaznice, era aruncat în adâncul lacului. Cu toate că prin dărâmarea vechilor case, camera de tortură şi scripetele au dispărut, mănăstirea a rămas pentru secole întregi un loc de supliciu. Biserica Mănăstirii Snagov a adăpostit de-a lungul anilor trupurile unor boieri executaţi din poruncă domnească, „fiind socotită un loc de îngropăciune al decapitaţilor politici“, după cum scrie şi Nicolae Iorga. Printre cei „tăiaţi“ se numără patru fii ai lui Dragomir Postelnicul: Udrea, din porunca lui Mircea Ciobanul, în 1552, şi Bărbuşa, Crăcea şi Radu Stolnic, din cea a lui Alexandru II Mircea, în 1569. Mama lor, jupâniţa Marga, s-a călugărit în această mănăstire, devenind maica Eufrosina. Acestora li se adaugă stolnicul Dima, executat şi el din dispoziţia lui Mihai Viteazul, în 1594, şi căruia, înainte de decapitare, i s-a amputat şi mâna dreaptă. Tot aici a fost executat postelnicul Constantin Cantacuzino, din porunca lui Grigore Ghica, la 30 decembrie 1663. Cel condamnat a fost adus dimineaţa la Snagov, lăsat să asiste la liturghie şi să se roage în biserică, după care, la cină, a fost strangulat în trapeza mănăstirii.
Taina mormântului
O tradiţie călugărească susţine că sub mitropolitul Filaret (1792-1793) s-au şters literele de pe mormântul domnitorului şi s-ar fi aşezat piatra „pentru veşnica pedeapsă ori pentru izbăvirea nenorocitului său suflet, sub picioarele preotului, când iese cu sfintele daruri“. Mormântul este şi astăzi în faţa sfântului altar, dar nu cu capul spre răsărit, cum ar fi normal, ci aşezat mai degrabă cruciş. Motivul l-ar reprezenta credinţa populară că preotul trebuie să se foiască mereu pe acel loc, ca să fie iertate păcatele celui îngropat sub lespede.
Două morminte goale
Misterul mormântului persistă, pentru că mulţi istorici cred că temutul Dracula a fost îngropat la intrarea în lăcaş, pentru ca toată lumea să calce pe mormântul său. Cu ocazia unor săpături din 1935, a fost descoperit un alt mormânt în faţa intrării, în care s-au găsit fragmente dintr-un giulgiu purpuriu de mătase şi părţi din îmbrăcămintea persoanei decedate: resturi de catifea galben-brună, nasturi din argint şi din fir de aur. De o stofă era prins un inel din aur, iar pe un fragment de fir din aur se aflau înşiraţi trei nasturi din faianţă împodobiţi cu petale din foi din granat, pe o placă din aur, dând impresia unor floricele.
Ciudat este că mormântul din faţa altarului a fost profanat. În acest mormânt, pe care stă o lespede funerară fără nici o inscripţie, a fost descoperit un inel din aur cu stemă, înfăţişând un corb. Este posibil ca profanarea să fi fost făcută, în 1815, de călugări greci, când a fost pusă şi o altă pisanie a bisericii. Sub lespedea lui Ţepes din faţa altarului, istoricul Dinu V. Rosetti a găsit fălci de cal şi măgar, puse acolo de călugării greci, ca bătaie de joc la adresa acestui crud domnitor. O posibilă explicaţie o reprezintă faptul că voievodul trecuse la catolicism în ultima parte a vieţii. Ca răzbunare, dar şi ca să-l ferească de profanări, călugării au mutat în secret mormântul. De altfel, dimensiunile lespezii din faţa altarului corespund cu urmele pietrei dispărute de pe cripta boltită, chiar lângă uşa lăcaşului. Tradiţia spune că, după profanare, călugării români l-au îngropat pe voievod într-un loc secret.
Bijuteriile lui Dracula au dispărut de la muzeu
Vlad Ţepeş a rămas o enigmă şi la mulţi ani după moartea sa. Fragmentele cu fir de aur şi năsturaşi, precum şi inelul, depuse la Muzeul Municipiului Bucureşti, au dispărut în împrejurări obscure. Astăzi, lumea poate admira doar fotocopii ale acestora, sângerosul voievod dorind parcă să nu lase în urma sa nici o mărturie.