LOADING

Type to search

Matrimoniale creştine: o rubrică nepotrivită?

Matrimoniale creştine: o rubrică nepotrivită?

Share

Am purtat deunăzi o interesantă discuţie cu un preot. „Cum este posibil, spunea dânsul, ca într-o Revistă serioasă ca aceasta să apară anunţuri matrimoniale?“ „M-am gândit şi eu la asta, părinte“, i-am răspuns. Argumentele mele ar fi acestea:
– Anunţurile nu sunt publicate contra cost.
– Sunt trimise de oameni aproape deznădăjduiţi, care, într-o lume a necredinţei, îşi caută perechea în Biserică, într-o formă sau alta. Atenţie: toţi spun că sunt credincioşi, şi astfel de persoane caută, la rândul lor.
– În disperare de cauză, mulţi ajung la babe, sau – şi mai rău – la vrăjitoare, care „rezolvă“ problema.
– Există şi persoane cu handicap, cărora le este aproape imposibil să cunoască pe cineva credincios într-o lume brutală, precum a noastră; or, cititorii revistei sunt oameni cu frica lui Dumnezeu. Nu poate fi acesta un criteriu?
– În fine, nu Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur?

I-am spus părintelui toate acestea. Şi i-am mai spus, cu emoţie în glas, că primii doi tineri care s-au întâlnit prin Lumea credinţei mi-au cerut să le fiu naş de cununie. Nunta se va face la o mănăstire, creştineşte. În prezenţa duhovnicilor lor.

Aşadar, rubrica „Matrimoniale creştine“ este bine să mai continue?