Conform tradiţiei, de Ziua Înălţării Domnului, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se comemorează şi Ziua Eroilor. Dangătele clopotelor, imnurile de  slavă ce străbat cupolele bisericilor, mirosul de tămâie din cimitire vestesc în cele patru zări că cei care au pus mai presus de viaţa lor trecătoare eternitatea României sunt încă vii în ­amintirea urmaşilor.  În această zi, a ridicării la ceruri a Mântuitorului, credincioşii se roagă în taină ca eroii să vegheze din ceruri  la destinele României. Construirea viitoarei Catedrale Patriarhale în Parcul Carol reprezintă îngemănarea armonioasă cu Mormântul Eroului Necunoscut, simbolul jertfelor noastre istorice. Potrivit tradiţiei creştine, cultul sfinţilor Bisericii este în strânsă legătură cu cultul eroilor neamului. Primul hram al acestei catedrale este Înălţarea Domnului (care este şi Ziua Eroilor – sărbătoare naţională), iar cel de-al doilea este Sfântul Andrei, Apostolul „lupilor“ de la Dunăre. În prag de Înălţare, Lumea credinţei vă pre­zintă povestea Eroului Necunoscut.
Amenajat în 1923 pe terasa Muzeului Militar, Mormântul Eroului Necunoscut este străjuit de o cruce şi de o flacără care arde zi şi noapte. În anul 1958, din dispoziţia autorităţilor comuniste, Eroul Necunoscut a fost depus în Mauso­leul de la Mărăşesti, iar pavilioanele (inclusiv Muzeul Militar) au fost demolate, spre a face loc unui nou edificiu, dedicat liderilor comunişti decedaţi, mausoleu (înalt de 48 de m) ridicat până în 1963. La 26 octombrie 1991, rămă­şiţele Eroului Necunoscut au fost readuse pe vechiul ampla­sament.

10 sicrie din toată România Mare
Sub impulsul modelelor occidentale, în 1921 se punea şi în România problema desemnării unui „Erou Necunoscut“, ca simbol unic de omagiere a jertfelor naţionale. Pentru aceasta a fost constituit, „sub preşedinţia generalului Gorsky, sub-şef al Marelui Stat Major şi secretar general al Mi­nisterului de Război, un comitet care avea drept sarcină studierea adu­cerii Eroului Necunoscut“.
Prin hotărârea comisiei speciale, la 5 mai 1923 s-a stabilit exhumarea a 9 eroi necu­nos­cuţi din următoarele localităţi: Mă­răşeşti, Mă­răşti, Grozeşti – jud. Bacău, Ci­mi­tirul Cireşoaia – com. Poieni (Bacău), Azuga, To­praisar – jud. Constan­ţa, Raşoviţa (Arcani) – jud. Gorj, Bălăria – jud. Vlaşca şi Ciu­cea – jud. Cojocna (Transilva­nia). Aces­tor 9 eroi, pentru o mai au­tentică simbolistică a înfrăţirii tuturor românilor, li se alătura, la data de 9 mai 1923, prin hotărârea Minis­terului de Război, încă unul din Chişinău (Basarabia).
Osemintele celor ze­ce au fost aşezate în sicrie de stejar, căptuşite cu ta­blă de zinc, toate de ace­­laşi model, şi transportate la biserica din Mărăşeşti. Dintre acestea, doar unul era desemnat pentru a de­­­veni Eroul Necunoscut al României şi trebuia a­dus la Bucureşti în ziua de 15 mai. Ajuns în Capitală, era depus la Biserica „Mi­hai Vodă“, pentru două zile de pelerinaj, urmând ca pe 17 mai 1923 să fie înhumat definitiv în Parcul Carol.

Orfanul de război
O preocupare specială a Ministerului de Război a fost aceea de a numi o persoană care să desemneze Eroul Necunoscut al României. Prin ordinul nr. 567, Ministerul a dispus ale­gerea unui orfan de război, elev în clasa I a unu­ia dintre liceele militare, cu media cea mai bună la învăţământ şi cu un comportament mo­ral de­săvârşit. Răspunsul venea la 5 mai 1923: „Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iaşi, Craiova, Chişinău şi Mănăstirea Dealu, cel mai bun orfan de război este elevul A­mil­car Săndu­lescu (foto me­da­lion), din clasa I a liceului militar D.A. Sturdza din Craiova“. Liceul a fost anunţat că elevul desemnat pentru măreţul eveniment a fost Amilcar Săndu­les­cu, care urma să se prezinte la Mă­răşeşti în ziua de 13 mai, însoţit de un ofiţer.

Acesta este tatăl meu !
Până pe 13 mai, toate sicriile au ajuns la Mărăşeşti. Acestea au fost întâmpinate în gara locală de către o companie de onoare, cu drapel şi muzică militară. La ora 6.00, pe 14 mai 1923, sosea la Mără­şeşti, într-un tren special, Amil­car Săndulescu, împreună cu ministrul de Război Gheorghe Măr­dă­rescu.  Ceremonia a început la ore­le 3 după-amiază, slujba religi­oasă fiind oficiată de episcopul militar Ştefulescu. După Te-Deum a urmat momentul cel mare. „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu. Îngenunchind, m-am rugat: Doam­ne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu“, şi-a amin­tit Amilcar Săndulescu.
După impresionantul moment, cele 9 coşciuge rămase nedesemnate au fost înhumate în cimitirul din Mărăşeşti, pe tot parcursul fiind conduse de un impresionant cortegiu funerar, avându-l în frunte pe însuşi generalul Măr­dărescu şi traversat de o escadrilă de 6 aeroplane.
În aceeaşi zi, spre seară, Eroul Necunoscut pleca spre Bucureşti. Joi 17 mai 1923, de Înălţarea Dom­nului, când se păznuia şi Ziua Ero­ilor, în onorul întregii ţări, Eroul Ne­cunoscut îşi găsea liniştea postumă în Par­cul Carol din inima Capitalei. Pe placa de mormânt, străjuită de o flacără care arde neîntrerupt, stă scris: „Aici odihneşte fericit întru Domnul Ostaşul Necu­noscut săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea Nea­mului Românesc. Pe oasele lui odihneşte pă­mântul României Întregite. 1916-1919“.