Povestea Eroului Necunoscut
Share

Conform tradiţiei, de Ziua Înălţării Domnului, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se comemorează şi Ziua Eroilor. Dangătele clopotelor, imnurile de slavă ce străbat cupolele bisericilor, mirosul de tămâie din cimitire vestesc în cele patru zări că cei care au pus mai presus de viaţa lor trecătoare eternitatea României sunt încă vii în amintirea urmaşilor. În această zi, a ridicării la ceruri a Mântuitorului, credincioşii se roagă în taină ca eroii să vegheze din ceruri la destinele României. Construirea viitoarei Catedrale Patriarhale în Parcul Carol reprezintă îngemănarea armonioasă cu Mormântul Eroului Necunoscut, simbolul jertfelor noastre istorice. Potrivit tradiţiei creştine, cultul sfinţilor Bisericii este în strânsă legătură cu cultul eroilor neamului. Primul hram al acestei catedrale este Înălţarea Domnului (care este şi Ziua Eroilor – sărbătoare naţională), iar cel de-al doilea este Sfântul Andrei, Apostolul „lupilor“ de la Dunăre. În prag de Înălţare, Lumea credinţei vă prezintă povestea Eroului Necunoscut.
Amenajat în 1923 pe terasa Muzeului Militar, Mormântul Eroului Necunoscut este străjuit de o cruce şi de o flacără care arde zi şi noapte. În anul 1958, din dispoziţia autorităţilor comuniste, Eroul Necunoscut a fost depus în Mausoleul de la Mărăşesti, iar pavilioanele (inclusiv Muzeul Militar) au fost demolate, spre a face loc unui nou edificiu, dedicat liderilor comunişti decedaţi, mausoleu (înalt de 48 de m) ridicat până în 1963. La 26 octombrie 1991, rămăşiţele Eroului Necunoscut au fost readuse pe vechiul amplasament.
10 sicrie din toată România Mare
Sub impulsul modelelor occidentale, în 1921 se punea şi în România problema desemnării unui „Erou Necunoscut“, ca simbol unic de omagiere a jertfelor naţionale. Pentru aceasta a fost constituit, „sub preşedinţia generalului Gorsky, sub-şef al Marelui Stat Major şi secretar general al Ministerului de Război, un comitet care avea drept sarcină studierea aducerii Eroului Necunoscut“.
Prin hotărârea comisiei speciale, la 5 mai 1923 s-a stabilit exhumarea a 9 eroi necunoscuţi din următoarele localităţi: Mărăşeşti, Mărăşti, Grozeşti – jud. Bacău, Cimitirul Cireşoaia – com. Poieni (Bacău), Azuga, Topraisar – jud. Constanţa, Raşoviţa (Arcani) – jud. Gorj, Bălăria – jud. Vlaşca şi Ciucea – jud. Cojocna (Transilvania). Acestor 9 eroi, pentru o mai autentică simbolistică a înfrăţirii tuturor românilor, li se alătura, la data de 9 mai 1923, prin hotărârea Ministerului de Război, încă unul din Chişinău (Basarabia).
Osemintele celor zece au fost aşezate în sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc, toate de acelaşi model, şi transportate la biserica din Mărăşeşti. Dintre acestea, doar unul era desemnat pentru a deveni Eroul Necunoscut al României şi trebuia adus la Bucureşti în ziua de 15 mai. Ajuns în Capitală, era depus la Biserica „Mihai Vodă“, pentru două zile de pelerinaj, urmând ca pe 17 mai 1923 să fie înhumat definitiv în Parcul Carol.
Orfanul de război
O preocupare specială a Ministerului de Război a fost aceea de a numi o persoană care să desemneze Eroul Necunoscut al României. Prin ordinul nr. 567, Ministerul a dispus alegerea unui orfan de război, elev în clasa I a unuia dintre liceele militare, cu media cea mai bună la învăţământ şi cu un comportament moral desăvârşit. Răspunsul venea la 5 mai 1923: „Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iaşi, Craiova, Chişinău şi Mănăstirea Dealu, cel mai bun orfan de război este elevul Amilcar Săndulescu (foto medalion), din clasa I a liceului militar D.A. Sturdza din Craiova“. Liceul a fost anunţat că elevul desemnat pentru măreţul eveniment a fost Amilcar Săndulescu, care urma să se prezinte la Mărăşeşti în ziua de 13 mai, însoţit de un ofiţer.
Acesta este tatăl meu !
Până pe 13 mai, toate sicriile au ajuns la Mărăşeşti. Acestea au fost întâmpinate în gara locală de către o companie de onoare, cu drapel şi muzică militară. La ora 6.00, pe 14 mai 1923, sosea la Mărăşeşti, într-un tren special, Amilcar Săndulescu, împreună cu ministrul de Război Gheorghe Mărdărescu. Ceremonia a început la orele 3 după-amiază, slujba religioasă fiind oficiată de episcopul militar Ştefulescu. După Te-Deum a urmat momentul cel mare. „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu. Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu“, şi-a amintit Amilcar Săndulescu.
După impresionantul moment, cele 9 coşciuge rămase nedesemnate au fost înhumate în cimitirul din Mărăşeşti, pe tot parcursul fiind conduse de un impresionant cortegiu funerar, avându-l în frunte pe însuşi generalul Mărdărescu şi traversat de o escadrilă de 6 aeroplane.
În aceeaşi zi, spre seară, Eroul Necunoscut pleca spre Bucureşti. Joi 17 mai 1923, de Înălţarea Domnului, când se păznuia şi Ziua Eroilor, în onorul întregii ţări, Eroul Necunoscut îşi găsea liniştea postumă în Parcul Carol din inima Capitalei. Pe placa de mormânt, străjuită de o flacără care arde neîntrerupt, stă scris: „Aici odihneşte fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României Întregite. 1916-1919“.