LOADING

Type to search

Lumea Credintei, anul II, nr. 6 (11) Iunie 2004

Lumea Credintei, anul II, nr. 6 (11) Iunie 2004

Share

EDITORIAL   – NUMELE DE CREȘTIN OBLIGĂ

Solidaritatea noastră, ca neam ales de creştini, e aproape zero. Trecem cu indiferenţă pe lângă nenumărate drame care aproape dau buzna peste noi în casă. Degeaba, nu le vedem, nu ne pasă. De ce?
Într-o aşezare românească din judeţul Mehedinţi se află o femeie căreia îi „vine să urle şi să ţipe de disperare, de deznădejde, de singurătate”. Vă daţi seama cum ajung unii semeni ai noştri? Le vine să urle, să tipe de deznădejde! Imobilizată în casă de o poliomielită, cu o mamă bătrână (74 ani) care munceşte la câmp, sărace amândouă, abandonate de restul familiei, Ana a primit o ultimă lovitură şi vă rog să nu zâmbiţi cu superioritate: i s-a stricat televizorul. Singura legătură cu lumea era printr-un prăpădit de televizor alb-negru, care prindea numai TVR 1. Atât. Asta era unica fereastră săpată în temniţa bolii şi a singurătăţii. Prin cutia aceea cineva „vorbea” şi cu ea, viaţa se scurgea parcă mai repede. Uita de situaţia dramatică, fără ieşire, în care se afla.
Aşadar, care dreptmăritor creştin, spovedit şi împărtăşit, ne ajută să-i luăm un televizor Anei Bologa? Apropo, suntem vreo 20 de milioane…