Cristian TABĂRĂ: De-a valma în Rai
Share

Nu încetez a mă minuna în faţa zelului cu care o bună parte a bucureştenilor ortodocşi îşi caută mântuirea. Mai ales în marile praznice, când curtea Patriarhiei Române este dovada vie a râvnei acestor credincioşi, năuciţi şi buluciţi în jurul evenimentului. Nici Boboteaza nu face notă aparte, mulţimile demonstrând o dată în plus cu câtă putere îşi doresc harul divin, materializat, spre exemplu, în apa sfinţită.
Valuri de credincioşi se înghesuie anual în jurul butoaielor cu aghiazmă, nerăbdători şi încrâncenaţi, puşi pe ceartă şi îmbulzeală, ca şi cum n-ar ajunge apa pentru toată lumea sau ca şi cum numai de Bobotează aghiazma ar fi eficace. Imaginea este, de cele mai multe ori, jalnică, cu iz de cozi comuniste şi de bătaie pentru carne, şi nu de mare sărbătoare duhovnicească. Dar ar fi o greşeală să credem că vechile tare comuniste funcţionează inevitabil şi că vina pentru busculade ar purta-o numai vârstnicii, care perpetuează obiceiul cozilor haotice şi al îmbulzelii pentru orice. Şi tinerii fac la fel, poate printr-un mimetism prostesc, dar poate şi sub încredinţarea că credinţa adevărată cere nevoinţă şi luptă. Astfel, sute de oameni îşi pun puterile la lucru în încercarea de a ajunge cât mai repede la cele sfinte şi de a pune flaconul de plastic la gura butoiului cu aghiazmă. Război adevărat, purtat cu coatele şi cu pumnii, cu vorbe grele şi chiar cu insulte, în ciuda praznicului şi a adevăratului rost al prezenţei credincioşilor acolo. Feţe schimonosite şi ură în priviri, năduf şi tensiune, ba chiar şi aghiazmă risipită aiurea pe jos în urma bătăliei pentru cele sfinte.
Şi atunci nu poţi să nu te întrebi: pentru ce au venit, în definitiv, aceşti oameni pe Dealul Mitropoliei? Ce vor câştiga aceşti credincioşi, în fond, chiar dacă vor fi primit apa pentru care s-au înjurat cu ceilalţi? Care va fi beneficiul duhovnicesc al celui care şi-a primit porţia de sfinţenie cu preţul bruscării sufleteşti a aproapelui şi a lui însuşi? Şi, în fine, cât de validă mai rămâne încercarea de a câştiga o bucăţică de har dacă mijloacele sunt cele ale lipsei de scrupule şi ale violenţei?
E adevărat că în Scriptură se zice că Împărăţia Cerurilor trebuie câştigată „cu sila, cu luptă sau cu război”, în funcţie de diferitele traduceri accesibile românilor, dar în nici un caz nu scrie nicăieri că în Rai se intră de-a valma. Însă e foarte greu de spus când vor înţelege acest lucru şi o bună parte dintre credincioşii ortodocşi români, pentru care proastele obiceuri cotidiene intră şi în curtea bisericii, devenind argumente pentru câştigarea Împărăţiei. Totuşi, cu cât mai repede, cu atât mai bine.