LOADING

Type to search

Sfinţii Trei Ierarhi: Biserica din aur

Sfinţii Trei Ierarhi: Biserica din aur

Share

Unică în lume, sculptată în întregime în piatră şi poleită cu aur la origine, în anul 1639, biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi rămâne o mândrie a artei medievale româneşti. Ea a devenit celebră îndeosebi prin extraordinara dantelărie în piatră care îi împodobeşte faţadele, de la temelie până în vârful turlelor. Specialiştii au numărat peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă. Decorul exuberant face ca biserica să semene cu un chivot – sau cu o casetă pentru moaşte. De altfel, biserica a fost anume concepută pentru a adăposti moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Sculptată în întregime din piatră
Ctitorul Bisericii, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), iubea arta şi nu precupeţea nimic pentru decoraţii cât mai fastuase. Faţadele bisericii sunt împărţite în mai multe registre, fiecare cu alte decoruri, ca o adevărată dantelă de o perfectă şi diversificată geometrie. Tot voievodul este cel care a poleit sfântul locaş în aur. Mozaicurile, tot din aur, candelabrele ornate cu ouă de struţ, marmura din interior, totul oferă un spectacol încântător. „Trei Ierarhi“ a fost închinată de Vasile Lu­pu celor 20 de mănăstiri de la Muntele Athos, iar biserica este o adevărată sinteză de arhitectură moldovenescă şi muntenească. La puţin timp după terminarea zidirii ei, diaconul Paul de Alep scria: „Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se afla vreo bise­rică să o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentaţie, nici prin frumuseţe, căci ea uimeşte pe vizitator. Dum­ne­zeu s-o păstreze până la sfârşitul veacurilor!“.
În interiorul bisericii se află mormântul domnitorului Dimitrie Cantemir, cel al dom­nitorului Alexandru Ioan Cuza, cel al ctitorului Vasile Lupu şi al soţiei sale Tudoşca, precum şi al celor trei fii ai săi. O inscripţie în marmură aminteşte că aici a fost depusă iniţial racla cu moaştele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, aflată acum în impunătoarea catedrală a Mitropoliei Mol­dovei, situată foarte aproape de Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“.
Biserica a fost restaurată de arhitectul francez Lecomte du Nouy în 1882,  acelaşi arhitect care în 1885 termina Mânăstirea Curtea de Argeş. Acesta a adus bisericii o serie de modificări importante, însă a păstrat vechile forme arhitecturale şi ornamentaţia sculpturală din exterior. Pictura, catapeteasma şi interioarele au fost complet refăcute şi împodobite cu mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, lucrat la Viena pe cheltuiala familiei regelui Carol I. Resfinţirea locaşului s-a făcut în anul 1904.

Primul orologiu public
Biserica a fost incendiată de turci care adunau aurul care se topea de pe ziduri, astazi putându-se vedea urme de aur doar în jurul ferestrelor dinspre nord. În muzeul bi­se­ricii se află două broduri de epocă în fir de aur şi argint pe catifea roşie, ce reprezintă pe doamna Tudoşca şi pe fiul său Ioan.
Bijuterie artistică,  „Trei Ierarhi“ s-a înscris în istorie şi ca o fecundă vatră de cultură şi spiritualitate. La 1642 veneau aici re­prezentanţii principa­lelor ramuri ale Orto­doxiei (greacă, slavă şi română) pentru a participa la Sinodul interortodox de la Iaşi. Regi şi patriarhi îi vor păşi pragul plini de admiraţie pentru rafinamentul şi bogăţia monumentului. La 1645 era uns aici Patriarhul Paisie al Ierusalimului (fost stareţ la Mănăstirea Galata).
Lângă biserică se află Sala Gotică, ce adăposteşte un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria Mănăstirii „Trei Ierarhi“. În turnul porţii (astăzi dispărut), care servea drept clopotniţă, Vasile Lupu instalase un mare orologiu, primul ceas de folosinţă publică din Moldova (1654). În timpul restaurarii de după 1882, întregul mecanism a fost demontat şi transportat în Franţa, unde a şi rămas.

O obşte de elită
Din 1990, „Trei Ierarhii“ Iaşilor au redevenit mânastire. Obştea actuală a luat fiinţă în 1992, cei mai mulţi călugări fiind aduşi de către ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei. Cei nouă călugări au fost adusi aici după ce evoluţia lor a fost urmărită atent timp de mai mulţi ani. Toţi monahii, păstoriţi de pă­rintele arhimandrit exarh Clement Hara­lamb, sunt dublu licenţiaţi, doctoranzi sau ­şefi de promoţie la Teologie, reprezentând un lot de elită al monahismului din Moldova. O obşte care face cinste celor „Trei ierarhi“, toţi trei mari învăţaţi ai creş­tinătăţii. De altfel, bi­serica este strâns le­ga­tă de cultură şi în­vă­ţământ. În timpul cât s-a aflat sub admi­nistrarea călu­gărilor greci, aici au predat renumiţi profesori ve­niţi de la Con­stan­ti­no­pol sau din Orientul grecesc. În 1821, din curtea „Trei Ierarhilor“ s-a dat semnalul de eli­berare a Greciei, eve­niment consemnat şi printr-o placă de marmura aplicată pe zidul Sălii Gotice.
Reînfiinţarea mânăstirii a făcut ca în centrul Iaşului să se nască o adevărată emulaţie religioasă printre intelectualii ieşeni. La „ascultările“ obişnuite ale obştei răspund poeţi, asistenţi universitari,  în curtea mănăstirii fiind des văzuţi intelectuali de rasă. Ca un simbol, în anul 1997 a fost aşezată în incinta mănăstirii statuia celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, care a locuit o perioadă în casa din incintă.
Neoficial se vorbeşte că ÎPS Daniel a transformat mănăstirea din centrul Iaşului într-un laborator din care s-ar putea naşte mitropolitul Moldovei de peste 20-30 de ani…

Înghiţită de un lac
Din păcate, Mă­năstirea „Trei Ie­rarhi“, veche de 400 de ani, care a su­pra­vieţuit mai multor incendieri, şi-ar putea găsi sfârşitul din ca­u­za apei. Practic, toa­te clădirile de pa­trimoniu de pe bulevardul Ştefan cel Ma­re s-au transformat în corăbii care iau apă. Specialiştii au avertizat că, în ultimii zece ani, apa freatică a crescut în jurul fundaţiilor, pu­nând în pericol atât structura lor, cât şi stabilitatea versantului pe care sunt amplasate. Altfel spus, dacă monumente istorice precum „Trei Ierarhi“ nu se vor prăbuşi peste fundaţiile şubrezite, vor începe să alunece la vale, spre strada Sf. Andrei. Lucrările la galeria drenantă, care ar putea salva clădirile ameninţate, au fost sporadice şi în cele din urmă s-au poticnit definitiv, din lipsă de finanţare. Ministerul de resort, care îl are încă la cârmă pe ieşeanul Răzvan Theodorescu, a ma­ni­festat până acum un dezinteres total. Doar din când în când, surplusul de apă este evacuat cu ajutorul pompelor, însă izvorul este puternic şi apa creşte la loc.

Lucrări sistate din lipsa banilor
În centrul oraşului, pânza de apa freatică se află la mică adâncime şi continuă să crească, de la un an la altul. Practic, în orice şanţ mai adânc apar infiltraţii şi se umple treptat cu apă. Pânza freatică afectează în prezent temeliile mai multor clădiri istorice, precum Mănăstirea „Trei Ierarhi“, Şcoala „Gh. Asachi“, Catedrala Catolică şi chiar Mitropolia. Specialiştii susţin că singura soluţie este construirea unor drenuri care să evacueze surplusul de apă.
Ministerul Culturii şi Cultelor a demarat o astfel de lucrare în 1994, însă nu au finalizat-o nici până în prezent. Potrivit ultimelor măsurători, nive­lul apei frea­tice se află la mai puţin de 2,5 metri de su­prafaţă, în Cen­tru. Au­to­ri­tă­ţile locale sus­ţin că  „Trei Ie­rarhi“ este în fruntea listei de priorităţi a Pri­mă­riei, dar deo­cam­dată lucră­ri­le sunt sistate din lipsa banilor. Că acest gest poate fi numit – fără exage­rare – o crimă culturală se pare că nu prea interesează autorităţile, nici ministerul de resort.