LOADING

Type to search

Lumea Credintei, anul III, nr. 10 (27) Octombrie 2005

Lumea Credintei, anul III, nr. 10 (27) Octombrie 2005

Share

EDITORIAL   –  „ASTĂZI SE MÂNTUIE CEI CARE NU FAC MĂCAR TOT RĂUL PE CARE ÎL POT EI FACE“

La începuturile revistei noastre, un episcop mi-a dat un sfat, cu multă sinceritate: „Frate, ai grijă în relaţia cu deţinuţii. Sunt mai prefăcuţi şi mai cruzi decât crezi, iar faptul că sunt acolo spune multe. Acolo, crede-mă, este iadul şi ei ajung să facă parte din acest iad“. Acel vlădică mi-a vorbit cu toată sinceritatea, dar eu m-am şi grăbit să-l judec în inima mea. „Unde-i este creştinismul acestui ierarh, unde-i este dragostea faţă de aproapele?“, am gândit atunci. Dar dacă aş fi ascultat mai cu atenţie şi dacă nu aş fi căutat să aplic orbeşte principiul evanghelic al „cercetării celui din temniţă“, o serie de neplăceri ar fi fost evitate astăzi. Bunăoară, am primit două scrisori de la două cititoare diferite, care s-au plâns de comportamentul acestor deţinuţi, care acum le târăsc în procese inventate, sub diferite acuzaţii şi înscenări. Şi iarăşi, din informaţiile noastre, am aflat că şi la rubrica „Matrimoniale creştine“ (ulterior desfiinţată) au fost câteva incidente, cu scrisori neserioase şi alte asemenea.
Pe scurt, am înţeles că cei mai mulţi dintre ei tot fiare rămân – în ciuda condiţiilor de detenţie, care ar trebui măcar să-i pună pe gânduri. Am mai aflat câte ceva despre înverşunarea în păcat, despre stăruinţa în rău, despre dorinţa de a-i mânji şi pe ceilalţi cu propria necurăţie. Am mai înţeles că oamenii trăiesc în două lumi total diferite, paralele, iar orice contact este dureros pentru unii sau pentru alţii. În fine, am mai priceput că binele adevărat se face foarte greu, iar răul este tot mai la îndemână.
Constatări târzii? Poate. Dar nu sunt singurul. De câteva luni, un tânăr domn, executor judecătoresc, pe banii domniei sale, expediează un număr de 100 de reviste gratuit la toate penitenciarele din ţară. Desigur, sub protec­ţia anonimatului. Dacă nici acest om nu ştie cui trimite revistele, ­atunci nu mai ştie nimeni. Şi totuşi, de ce o face? De aici se vede că o fi răul pretutindeni, dar nici binele nu s-a stins de pe faţa pământului.
Oricum, în ceea ce ne priveşte, suspendăm o vreme (îndelungată) toate contactele cu lumea penitenciarelor. Acelaşi lucru vă sfătuim prie­te­neşte (şi poate necreştineşte, ar zice unii care au în cap numai litera unor principii) să faceţi şi Dvs…