Icoanele făcătoare de minuni ale Sfântului Gheorghe de la Mânăstirea Zografu din Athos
Share

Cum s-a zugrăvit icoana de la sine
În vremea domniei împăratului bizantin Leon Filosoful şi a ţarului bulgarilor Simeon cel Mare, trei fraţi după trup, dar mai cu seamă după duh, Moise, Aaron şi Vasile, care erau de obârşie din cetatea Ohrid, după dragostea lor mare pentru Dumnezeu au făcut făgăduinţă să lase lumea şi toate cele ale ei şi să primească Chipul Îngeresc. Ca să alunge de la ei ispitele şi pentru a-şi omorî patimile, ei au ales adânca pustnicie, în partea sudică a pustiei Athosului, şi anume în părţile Mânăstirii Zografu de astăzi unde au ridicat pentru ei trei colibe. Vestea despre vieţuirea lor virtuoasă s-a răspândit pretutindeni. Mulţi, chiar şi din locaşurile împărăteşti veneau la ei şi li se alăturau. Pentru aceasta ei s-au sfătuit cu bun sfat, să înalţe o mănăstire de obşte.
După pronia lui Dumnezeu, au aflat în pădure un loc cu o mireasmă negrăită. În anul 919 de la Naşterea lui Hristos au ridicat acolo o mică biserică, şi au voit să îi aleagă hram: unii spuneau să fie biserica aceasta a Marelui Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, alţii a Sfântului Clement de Ohrid, făcătorul de minuni, dar pentru dragostea frăţească dintre ei, ferindu-se de neînţelegere, au hotărât că mai bine este să se întoarcă spre Dumnezeu cu rugăciune şi El singur să binevoiască a hotărî cui să fie închinată biserica. Şi iată că într-o noapte întunecată, la ceasul cel mai fierbinte al rugăciunii lor, o lumină neobişnuită, mai puternică decât cea a soarelui, s-a revărsat din biserica nou-înălţată, iar la lumina zilei, venind ei la biserică, văzură că pe o scândură a Sfântului Altar, ce era mai demult pregătită pentru pictură, se afla acum chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe zugrăvit de la sine, din care în noaptea aceea izvorâse strălucire cerească şi luminase smerita pustie.
Cum a plecat icoana din Palestina
În ţara Palestinei, în apropiere de Lida, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, se afla o mânăstire numită „a lui Fanuil“, şi acolo, în biserică, era adăpostită o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, încă din vremea binecredinciosului împărat Constantin. Aceia care sufereau de vreo boală fără leac şi alergau la icoana Sfântului Mucenic Purtător de Biruinţă luau vindecare de la el şi plecau sănătoşi. Într-o zi icoana Sfântului s-a făcut nevăzută de la ochii tuturor. Pentru aceasta nu numai în mânăstire, ci şi pretutindeni în împrejurimi, în cetăţile şi satele Palestinei, oamenii plângeau şi suspinau după Sfânta Icoană dispărută.
Într-o noapte, Marele Mucenic s-a arătat în vis egumenului acelei mânăstiri, pe numele său Evstratie, şi i-a spus: „De ce te istoveşti peste măsură de întristare şi mâhnire după mine, omule? Eu mi-am găsit biserică şi mânăstire în Sfântul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stăpâne şi Născătoare de Dumnezeu. Acolo am dorit să petrec. Dacă vreţi să vă mântuiţi de mânia care vine peste tine şi peste aceia care sunt cu tine, ia pe fraţi şi mergeţi în pământul şi mânăstirea pe care ţi le-am spus, şi acolo mă vei afla, căci Domnul a dat întreaga Palestină şi Siria spre nimicire saracinilor, din pricina înmulţirii păcatelor şi nedreptăţilor săvârşite de creştini“.
După această arătare, monahii din mânăstirea lui Fanuil, împreună cu egumenul lor, fără să zăbovească, au pornit şi au ajuns în Sfântul Munte, în Sfânta Mănăstire Zografu, şi acolo, cu adevărat, au aflat icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care plecase de la ei şi, după minunata pronie a lui Dumnezeu, s-a aşezat pe o scândură nouă!
Aceştia nu au mai dorit să se întoarcă în patria lor, ci au rămas pentru totdeauna în noua mănăstire aleasă de ocrotitorul lor, Sfântul Gheorghe. Şi aici ca egumen al mânăstirii a fost aşezat părintele Evstratie, venit din Palestina, care s-a îngrijit de turma duhovnicească cu dreptate şi cuvioşie.
Episcopul necredincios
Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este deosebită, căci în ea a rămas până în ziua de astăzi o parte din degetul arătător cu care, cu nesocotire şi îndrăzneală, a atins chipul sfântului, necredinciosul episcop al eparhiei Vodinului. El a venit la Sfânta Mănăstire Zografu, voind să iscodească personal icoana de la sine zugrăvită a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, căci avea îndoială faţă de minunile săvârşite de aceasta. Dar Dumnezeu nu a răbdat îndrăzneala necredinciosului episcop şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe l-a pedepsit chiar la locul nebuniei sale. În clipa în care a atins cinstitul chip al Sfântului, degetul i-a rămas lipit şi, fiind chinuit de dureri îngrozitoare, până în sfârşit au fost siliţi să taie degetul episcopului, şi atunci acesta s-a încredinţat cu desăvârşire şi din „experienţă proprie“ de minunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Icoana dăruită de Sfântul Ştefan cel Mare
Această icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost adusă în mănăstire de Sfântul Voievod Ştefan al Moldovei (numit de părinţi „ultimul ctitor al mânăstirii noastre“). El ducea lupte nenumărate cu turcii şi, într-o vreme, a venit asupra sa mulţime de oştire turcească, voind să-l nimicească cu desăvârşire (este vorba cel mai probabil de bătălia de la Vaslui). Văzând atâta mulţime de duşmani, s-a îndoit şi s-a temut, ca un om, şi s-a mâhnit în inima lui pentru Domnul. În clipa aceea, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a arătat inimii mâhnite în vis şi i-a zis: „Îndrăzneşte în Domnul şi să nu te temi de această mulţime, ci în zori adună oştirile tale, le trimite asupra vrăjmaşilor lui Hristos, cu glas de trâmbiţă şi alai. În aceasta vei cunoaşte puterea lui Dumnezeu, care acum te ajută, căci pentru aceasta sunt eu trimis, să-ţi arăt cine va birui, şi puterea aceasta este mare în tine şi lucrătoare, şi o să te ajut pe tine în toate bătăliile. Tu să înnoieşti mânăstirea mea pustiită, numită Zografu, care este în Muntele Athos, şi trimite acolo icoana mea pe care o ai cu tine“. Trezindu-se din somn voievodul şi cugetând la vedenie, nu s-a mai îndoit de mila lui Dumnezeu, ci a adunat oastea sa, a lovit cu glas de trâmbiţă pe potrivnici şi i-a nimicit. Mergând în fruntea oştirii sale, cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i-a biruit şi ucis pe toţi. Aducând apoi mulţumire Sfântului Purtător de Biruinţă Gheorghe, voievodul a trimis la Sfântul Munte pe un cinstit slujitor al său cu această Sfântă Icoană ca ofrandă şi i-a dat hrisov să înnoiască numita mănăstire din temelie. Iar Sfânta Icoană să o aşeze în ea, precum mărturiseşte şi cronica.
O altă icoană a Sfântului Gheorghe care se păstrează la Mânăstirea Zografu a venit singură pe mare, aproape de golful Mânăstirii Vatopedului. Părinţii de la Vatoped au dorit-o pentru mânăstirea lor, însă şi celelalte mânăstiri, care aflaseră între timp de minune, au cerut-o fiecare pentru sine. Neizbutind să ajungă la pace, au hotărât să aşeze icoana pe un catâr şi, lăsându-l slobod, acesta să ducă icoana unde va voi Sfântul. Măgăruşul a plecat cu icoana spre Zografu şi ajungând aproape, a căzut mort.
Părinţii au luat cu bucurie icoana Sfântului Gheorghe şi au dus-o în biserică, însă a doua zi icoana nu mai era nicăieri! Au găsit-o, într-un târziu, pe locul unde murise măgăruşul. Aceasta s-a mai întâmplat şi a doua, şi a treia zi. Atunci părinţii au hotărât să zidească o biserică pe locul acela, iar de atunci icoana nu a mai plecat.