LOADING

Type to search

Marea Lavră a Athonului

Marea Lavră a Athonului

Share

Când, în numărul din martie 2004 al revistei, lansam această prezentare a Sfântului Munte, am început intenţionat cu cea de a doua mânăstire: Vatoped. Mânăstirea Dohiariu, prezentată în numărul trecut, este a zecea din cele douăzeci de aşezări monastice cu statut de mânăstire. Am ajuns astfel, iată, la jumătate. Se cuvine să ne întoarcem la cea dintâi: Mânăstirea Marea Lavră.

Aşa cum spuneam, Mânăstirea Marea Lavră este cea dintâi aşezare chi­novială din Athos şi prima din ierar­hia Sfântului Munte. Ea este aşezată la ca­pătul peninsulei, aproape de ţărm. Mânăs­ti­rea Lavra a crescut practic prin grija Sfântu­lui Atanasie Athonitul, a cărui viaţă se împle­teşte inseparabil cu începuturile mânăs­ti­rii. Se ştie însă că viaţa monahală curgea în Athos cu mult înaintea ve­nirii plăcutului lui Dum­nezeu Atanasie, după tradiţie chiar din vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare, însă Sfântul Atanasie este cel care a statornicit viaţa de obşte în acest loc binecu­vântat de Dumnezeu şi ocrotit de Maica Domnului. ştim despre Sfântul Atanasie că s-a născut în Asia Mică, în cetatea Trape­zunda, din părinţi drept­cre­dincioşi, care i-au dat din botez nu­me­le de Avramie. Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o maică de la care a şi de­prins rugăciunea, postul şi înfrâ­­na­rea. Încă de mic, sfân­tul a vădit o înclinaţie spre învă­ţătura scrierii şi gramaticii. După moar­tea maicii, rămâ­nând pentru a doua oară orfan, tânărul Avra­mie a ajuns, prin purtarea de grijă a lui Dum­ne­zeu, la Bizanţ. Aici a deprins filosofia şi tot aici l-a întâlnit pe viitorul împărat Nichifor Focas, cu care a rămas prieten până la moar­te. Iubitor de li­niş­te, Sfântul Atanasie s-a retras la Athos, iar împăratul Nichifor Focas a fost cel dintâi cti­tor al Lavrei, ridicând aici primele con­strucţii, biserica şi zidul de incintă şi dăru­ind mânăstirii părticele din lemnul Sfintei Cruci, sfinte moaşte şi odoare de mare preţ. Asta se întâmpla în secolul 10, către anul 960 după Hristos.
Iniţial Mânăstirea Lavra a fost închinată Bunei Vestiri, însă a luat hramul Adormirii Cu­viosului Atanasie după săvârşirea acestu­ia, hram care se prăznuieşte în 5 iulie. Mâ­năs­tirea a rămas în atenţia împăraţilor bizan­tini, dintre care trebuie să pomenim pe An­dronic al V-lea, Ioan I şi Ioan al II-lea din dinastia Pa­leo­logilor. şi despoţii sârbi ştefan Milutin şi ştefan Duşan au făcut mari danii Marii Lavre.
Dintre voievozii români, Vladislav I, dom­nul Ţării Româneşti,  este primul ctitor (seco­lul 14) despre care avem informaţii. El a dă­ruit mânăstirii o vestită şi frumoasă icoană a Sfân­tului Atanasie. Pe ferecă­tu­ră, de o parte şi de alta a sfântului, sunt repre­zen­taţi voievodul dimpreună cu soţia sa, Doamna Ana. Icoana se păstrează şi as­tăzi în tronul arhieresc din biserica mare.
Mai târziu, Neagoe Basa­rab, iubitorul de Hristos şi marele sprijinitor al Sfântului Mun­te, va ajuta mânăs­ti­rea cu bani, va dărui vase de cult şi veşminte şi va aco­peri biserica cu plumb. Vladislav al III-lea va înnoi înve­li­toa­rea de plumb, iar Vlad Vin­ti­lă va susţine repic­ta­rea bi­sericii de către vestitul Teofan Cretanul. Fres­ce­le cu care acesta a îm­po­dobit catoliconul sunt între cele mai frumoase din Sfântul Munte şi de referinţă pentru pictura bisericească în frescă. Cu bani sau moşii au aju­­tat şi Petru şchiopul, Ale­xandru cel Rău, Iere­mia Movilă şi Gavriil Mo­vilă. Episcopul Luca de Ci­pru al Buzăului, viito­rul mitropolit al Ungro­vla­hiei, a dăruit Mânăs­ti­rii Lavra o frumoasă Evan­­­ghelie cu miniaturi, iar Matei Basarab a dă­ruit două Evanghelii şi un chi­vot din argint smăl­ţuit. Tot Matei Ba­sa­rab a ridicat pe chel­­­tuiala sa un pa­ra­clis în incinta mâ­năstirii, în cinstea Sfân­tului Mihail Măr­tu­risitorul, epis­co­pul Sinadelor. Capul Sfân­tului Mihail fu­se­­se adus în pro­ce­siune din Sfân­tul Munte în Mun­te­nia, pentru alungarea lăcusetelor care invada­se­ră ţara. Minunea s-a pro­dus prin mijlocirea sfân­tu­lui şi, drept mul­ţumire, dreptcredinciosul voie­vod a ridicat acest para­clis. Tot atunci a plătit răscum­pă­rare pen­tru a păstra câ­teva părţi din moaştele Sfântu­lui Mihail, pe care le-a fere­cat în aur, argint şi pie­tre preţioase, lă­sân­du-le la Mâ­năstirea Arnota. Mai târziu el adus şi o parte din mâna Sf. Apos­tol Filip, pe care a lăsat-o tot acolo, la Arnota, cti­toria sa. Gri­go­re Ghica şi şerban Can­tacuzino s-au adău­gat şi ei între cti­tori, iar mai târziu li s-a alăturat şi Constantin Brân­co­vea­nu, care va adu­ce şi el în pro­ce­siu­ne capul Sfân­tu­lui Mi­hail Mărturisi­torul, spre a scăpa de invazia lăcustelor.
Domnii fanarioţi au ocrotit şi ei Lavra. Nicolae Mavrocordat va aduce pentru a treia oară capul Sfântului Mihail în Ţara Româ­neas­că, iar Constantin Racoviţă pen­tru a pa­tra oară. În 1747, Grigore Ghica va aduce în Moldova moaştele Sfântului Teodor cel Sfinţit. Aceştia, dar şi Gri­gore Alexandru Ghi­­ca al III-lea şi Ale­xandru Scar­lat Ghica au aju­tat cu su­me însem­na­te mâ­­năs­ti­rea, ca­re avea mari da­torii la ban­cherii e­vrei din Salonic.
În biserică se păs­trează câteva părti­ce­le din Sfânta Cruce şi multe sfinte moaşte. În capela Sfinţilor 40 de Mucenici se găseş­te mormântul Sfîntu­lui Atanasie Atho­nitul, iar în tezaurul Mânăs­tirii Lavra se păs­trea­ză lucruri de mare preţ: mitra şi sacosul care au apar­ţinut îm­pă­ratului Ni­chifor Focas, fere­că­turi, veş­mite şi alte odoare. Bi­blio­teca este cea mai bogată din Sfântul Munte, păstrând pes­te 2500 de manuscrise, din care peste 500 scrise pe per­gament.
Pe teritoriul Lavrei sunt schituri şi chilii, multe locuite de părinţi români. Schitul românesc Prodromu, Schitul Sfân­­ta Ana, Kerasia, Kavsokalivia, Katu­nakia şi Karoulia precum şi chilia „danieleilor” sunt câteva din cele mai cunoscute.

Previous Article
Next Article