Lumea Credintei, anul III, nr. 9 (26) Septembrie 2005
Share
EDITORIAL – GRABA CARE POATE UCIDE
„Când se pune problema de a ispiti şi discredita Bisericile, dracul e ecumenic”, remarca Dan Ciachir într-un interviu în Ziua, referitor la drama asasinării Fratelui Roger Schutz, petrecută la Taizé, în Franţa. Femeia de 36 de ani, Luminiţa Solcan, de confesiune romano-catolică, a lovit mortal un pastor protestant, dar care îşi dedicase întreaga viaţă apropierii tinerilor creştini. Fără acte de prozelitism, fără parapon confesional. Aşa şi-a înţeles acest om menirea de creştin, şi a murit ca atare, rugându-se pentru unitate, atunci când Domnul o va vrea.
În ultimele luni, în spaţiul eclezial românesc au apărut mari probleme. De comportament, de înţelegere corectă, de perspectivă duhovnicească. Seria dramelor a fost inaugurată astă-primăvară la Mânăstirea Petru Vodă, prin înjunghierea mortală a unui preot. Autorul: un psihopat, exclus din obşte cu ceva vreme în urmă. A urmat Tanacu, care s-a soldat cu moartea misterioasă a tinerei Irina Cornici, dezechilibrată psihic şi ea, supusă unor slujbe de exorcizare. O altă schizofrenică – luată în evidenţele clinicii de la Socola – ucide în Franţa un nonagenar, chiar în timpul slujbei. Ce serie neagră!
Să fie toate acestea evenimente întâmplătoare, fără legătură între ele (simple coincidenţe, aşadar), sau sunt legate prin fire nevăzute, având aceeaşi origine? Invazia de violenţă, seria crimelor (ca într-un serial de sâmbătă seara) se poate explica oare cumva? Credem că da.
Acestea sunt, presupunem, roadele triumfalismului statistic în care ne complacem de 15 ani. Ne mângâie cifrele spectaculoase, dar neglijăm evidenţele subtile. Ne plac mulţimile (care dau buzna la hramuri), dar uităm persoana, omul credincios, cel lăuntric. Ridicăm în mare pripă ziduri noi – precum cele de la Tanacu – dar uităm de zidirea sufletească. Cred că apostolatul din om în om, catehizarea faţă către faţă, este esenţială acum. Culegem, aşadar, roadele grabei constructive în detrimentul comuniunii, al cunoaşterii lui Dumnezeu, de către cel din urmă credincios, dacă se poate. În chestiuni duhovniceşti, graba strică. Sau, după caz, ucide…
