EDITORIAL     – GRABA CARE POATE UCIDE

„Când se pune problema de a ispiti şi discredita Bisericile, dracul e ecumenic”, remarca Dan Ciachir într-un inter­viu în Ziua, referitor la drama asasinării Fratelui Roger Schutz, petrecută la Taizé, în Franţa. Femeia de 36 de ani, Lu­mi­niţa Solcan, de confesiune romano-catolică, a lovit mortal un pastor protestant, dar care îşi dedicase întreaga viaţă apro­pi­erii tinerilor creştini. Fără acte de prozelitism, fără parapon confesional. Aşa şi-a înţeles acest om menirea de creştin, şi a murit ca atare, rugându-se pentru unitate, atunci când Domnul o va vrea.
În ultimele luni, în spaţiul eclezial românesc au apărut mari pro­bleme. De comportament, de înţelegere corectă, de per­spec­tivă duhovnicească. Seria dramelor a fost inaugurată astă-pri­măvară la Mânăstirea Petru Vodă, prin înjunghierea mortală a unui preot. Autorul: un psihopat, exclus din obşte cu ceva vre­me în urmă. A urmat Tanacu, care s-a soldat cu moartea mis­­terioasă a tinerei Irina Cornici, dezechilibrată psihic şi ea, su­pusă unor slujbe de exorcizare. O altă schizofrenică – luată în evidenţele clinicii de la Socola – ucide în Franţa un nonagenar, chiar în timpul slujbei. Ce serie neagră!
Să fie toate acestea evenimente întâmplătoare, fără legătură între ele (simple coincidenţe, aşadar), sau sunt legate prin fire nevăzute, având aceeaşi origine? Invazia de violenţă, seria crimelor (ca într-un serial de sâmbătă seara) se poate explica  oare cumva? Credem că da.
Acestea sunt, presupunem, roadele triumfalismului statistic în care ne complacem de 15 ani. Ne mângâie cifrele spec­ta­cu­loase, dar neglijăm evidenţele subtile. Ne plac mulţimile (care dau buzna la hramuri), dar uităm persoana, omul cre­din­cios, cel lăuntric. Ridicăm în mare pripă ziduri noi – precum cele de la Tanacu – dar uităm de zidirea sufletească. Cred că apos­­to­latul din om în om, catehizarea faţă către faţă, este esenţială acum. Culegem, aşadar, roadele grabei constructive în detri­men­tul comuniunii, al cunoaşterii lui Dumnezeu, de către cel din urmă credincios, dacă se poate. În chestiuni duhov­ni­ceşti, graba strică. Sau, după caz, ucide…