Harry Potter: ofensiva păgânismului
Share

Datorită „fenomenului Harry Potter“, copiii din ziua de azi învaţă cum să se apere de magia neagră, cum să facă farmece, ce pot să facă din plantele magice şi cum să le mânuiască; ştiu să transfigureze lucruri, încearcă să ghicească viitorul, au cunoştinţe despre licori miraculoase sau despre zborul pe mături. Universul lui Harry şi al fanilor săi este populat de creaturi fantastice – basilişti şi acromantule, cameleoni şi inorogi, himere şi centauri, hipogrifi şi troli, manticore sau vârcolaci…
Gânditori creştini susţin că Harry Potter e de fapt povestea lui Hansel şi Gretel răsturnată: prietenia dintre Harry şi Hermione îi învaţă pe copii că nu mai trebuie să fugă de vrăjitoare, pentru că pot rămâne să… îşi continue studiile cu ele.
O super-afacere mondială
Eroul, Harry Potter, este un băieţel orfan care află la vârsta de 11 ani că posedă puteri magice moştenite de la tatăl său, un vrăjitor cu renume. El nu va învăţa într-o şcoală obişnuită, ci în şcoala de vrăjitori Hogwarts. Aici învaţă despre vrăji, băuturi miraculoase, utilizarea baghetei magice, şi întâlneşte multe alte ciudăţenii, dar care pentru vrăjitori sunt doar nişte lucruri obişnuite…
Povestea este un mare succes. Există peste 20 de milioane de pagini de referinţă pe Internet care se referă la acest fenomen, iar primele cinci volume Harry Potter au fost traduse în 62 de limbi şi s-au vândut în 270 de milioane de exemplare. Al şaselea volum, Harry Potter and The Half-Blood Prince, a bătut toate recordurile. Lansată în 107 ţări, cartea s-a vândut, doar la americani, în 7 milioane de exemplare, în doar 24 de ore! Se estimează ca Harry Potter este un brand care a vândut peste 1,5 miliarde de euro de servicii şi produse diverse (casete video, dvd-uri, bilete de cinema, jucării, postere, jocuri de cărţi, jocuri de calculator). Datorită lui Harry Potter, autoarea, J. K. Rowling, a devenit cea mai bogată femeie din Marea Britanie, averea ei fiind estimată la 1 miliard de dolari, conform revistei americane Forbes.
“O cultură a gândirii vrăjitoreşti”
În ciuda succesului la public, mai mulţi oameni ai Bisericii şi gânditori creştini au ajuns la concluzia că Harry Poter nu reprezintă decât o nouă şi violentă campanie de păgânizare a copiilor, de decreştinare a lor.
Părintele Diacon Michael Hallford are, în studiul său Harry Potter and the Culture of Magical Thinking, următoarea părere: „Ca un critic creştin al lui Harry Potter, va fi uşor să punctez evidentele aluzii oculte din această carte. Acestea sunt atât de multe şi atât de ţipătoare, încât este uşor să umplu aceste pagini cu sute de exemple, dar le voi sublinia în primul rând pe cele mai revoltătoare. Problema principală a acestor cărţi, din perspectivă creştină, nu o reprezintă însă doar încercările lor de a aduce ocultismul în prim plan şi de a-i expune pe copii la cea mai dăunătoare formă de vrăjitorie, într-o manieră care o face să pară bună şi chiar amuzantă, ci încercarea de a crea prin această carte o întreagă cultură a gândirii vrăjitoreşti.
Practicile oculte din spatele ei par atrăgătoare şi-i invită pe copii, la vârsta la care sunt cei mai predispuşi să creadă în aceste lucruri, şi nici nu se gândesc să opună rezistenţă ideilor care le afectează psihicul în dezvoltare. Cultura noastră creştină este una deja saturată de ideile «magice». Magicul îi influenţează pe copii din momentul în care vorbesc pentru prima dată de Moş Crăciun, Zâna Măseluţă şi Iepuraşul de Paşti, personaje pe care industria divertismentului le întreţine, născând ad infinitum poveşti în care imposibilul devine rutină. Iar într-o astfel de lume J. K. Rowling ni-l prezintă pe Harry Potter, copilul marcat încă de la naştere ca fiind alesul, cel pe care Cap de Mort nu l-a putut omorî şi care trebuie să-şi descopere şi împlinească destinul său de mare vrăjitor“.
Monograma lui Hristos
Alţi autori creştini, mult mai duri, au descoperit că numele lui Harry seamănă foarte mult cu monograma lui Hristos (chi-ro, XP), iar unii (printre care John Granger, semnatarul volumului The Hidden Key to Harry Potter) spun că povestea lui Rowling are o miză evanghelică ascunsă, că, de fapt, ocultul şi ocultismul nu ar fi împotriva creştinismului, ci surse de cunoaştere a acestuia. În momentul în care vrăjitorii „sărbătoresc“ Crăciunul şi Paştele, Harry a fost „botezat“, iar valorile personajelor sunt unele „pozitive“: prietenia, loialitatea, curajul etc. Cartea conţine şi motive creştine, cum ar fi cei trei magi (McGonagall, Dumbledore şi Hagrid) sau simboluri ale Graalului (Pocalul de Foc). Întrebarea fundamentală, însă, rămâne următoarea: este Harry Potter o serie de iniţiere în vrăjitorie sau doar o poveste frumoasă despre un copil orfan?
Semnul Fiarei?
Creştinismul condamnă simonismul, idolatria, vrăjitoria, participarea la practici demonice şi incantaţiile magice, dar acestea au devenit în Harry Potter metode „acceptabile“. Reacţia faţă de seria Harry Potter nu a întârziat. Un colegiu catolic australian a interzis cărţile despre el, pe motiv că „promovează vrăjitoria“.
Criticii duri ai cărţii susţin că seria Harry Potter conţine în mai multe locuri, ascuns printre rânduri, numărul 666, semnul Fiarei. Se vorbeşte despre vârsta alchimistului Nicholas Flamel, care, cu un an înainte de ascunderea pietrei filosofale, ar fi împlinit 665 de ani (deci în anul respectiv avea 666 de ani). Dacă adăugăm faptul că numele tatălui lui Harry este James (sfântul patron al alchimistilor) şi că pe mama lui o cheamă Lily (simbol al celei de-a doua stări din lucrarea alchimică), avem o imagine destul de tenebroasă a magiei lui Rowling.
Oricâte speculaţii s-ar face, un lucru este cert: seria Harry Potter nu are nici o legătură cu creştinismul. Şi în afară de afacerea în sine, nu se ştie cui ajută ca seara, în loc de rugăciune, copiii să viseze că sunt acceptaţi la şcoala de vrăjitori „buni“ a unei fantezii vecine cu demonia.