LOADING

Type to search

În satul Sfântului Dimitrie cel Nou

În satul Sfântului Dimitrie cel Nou

Share

Întoarcerea din oraşul dispărut
În Bulgaria, nu departe de Dunăre, pe drumul de la Ruse spre Kubrat, în 1810, avea să dispară una dintre cele mai înfloritoare comunităţi româneşti sud-dunărene – Cervena voda. Locuitorii săi, pe lângă co­merţ, erau renumiţi, sub împovărătorul jug turcesc, şi pentru păstrarea cu sfinţenie a dreptei credinţe. Îşi ridicaseră în cetate nu mai puţin de 7 biserici mari din piatră. În anul 1738, călătorul maghiar Kelemen Mi­kes, trecând prin Cervena voda, avea să con­state că oraşul, datorită dezvoltării sale, în­cepuse să devină cosmopolit: „Jumătate din locuitori sunt vlahi, jumătate bulgari, turci puţini…“. Considerat oraş trădător, în timpul războiului ruso-turc (1810-1812), armatele ţariste vor da foc cetăţii, ruinând ca­să cu casă. Despre locuitorii din Cervena vo­da a rămas doar amintirea marii lor evla­vii faţă de Sf. Dimitrie Basarabov, ale cărui moaşte le-ar fi dorit într-una din bisericile lor măreţe. Este de ajuns să ne amintim din via­ţa Sf. Dimitrie cum Aspra şi Ecate­ri­na, venind în satul Basarabovo, au vrut să fure măcar o părticică din moaştele sfântului pentru o nou locaş din Cervena voda, şi cum, la plecare, nu au reuşit să facă nici mă­­car un pas. Despre o fetiţă oarbă din acest oraş, tămăduită prin spălarea cu apă din fântâna sfântului, se ştie că i-a fost dat să descopere moaştele Sf. Dimitrie în apa Lo­mului. Cervena voda este, fără îndoială, în zilele noastre, doar istorie. Părăsind actu­ala comună, cu gândul la evlavioşii ei locu­i­tori de odinioară, după aproape 18 km, la în­ce­put de toamnă, am făcut un popas în sa­tul Sf. Dimitrie.

Locul unde s-a oprit carul cu sfintele moaşte
Cimitirul vechiului sat Basarabovo te îndeamnă la adâncă reculegere. Bolta albastră, toamna, parcă se înalţă tot mai sus. A ră­­­mas în tradiţie că aici carul cu sfin­tele moaşte, ce pornise de la râul Lom spre Ruse, ori spre Ţara Românească, a stat ceasuri întregi pironit pe loc. Boii nu au vrut cu nici un chip să meargă mai departe. Lo­cu­itorii din Basarabovo spun că erau înjugate la car peste 10 perechi de boi. Au mai adă­ugat şi alte perechi de boi, dar, cu toate acestea, carul nu s-a clintit din loc. În cele din urmă, câţiva să­teni şi-au adus a­minte că Sf. Di­mi­trie a­vea doi boi dă­ruiţi cuiva din sat. I-au adus şi i-au pus să tragă sin­guri de că­ru­ţă. A­ceş­tia, în loc să mear­gă pe drumul pe ca­re erau conduşi, au zvâc­nit dintr-o dată, întorcând carul către apa Lomului.

Unde s-a aflat casa Sf. Dimitrie
Mai înainte de a ajunge la râul ce curge la margi­nea satului, carul, urmat de arhierei, preoţi şi de mulţime de po­por, s-a oprit pe o colină. Pe acest loc se afla casa părinteas­că a Sf. Dimi­trie. Văzând arhiereii că oricât ar dori să întoarcă mersul lui pe drumul hotărât nu reu­şeau, au co­bo­rât moaştele sfântului din car şi au îngrădit îndată un mic paraclis din lemn, după care s-a început zidirea unei ­biserici.
Moaştele, aşezate într-o frumoasă raclă, au rămas multă vreme aici. Din păcate, multe din minunile săvârşite în acest loc de Sf. Di­mi­trie nu au fost consemnate în scris. Se ştie că episcopul de Preslav, suferind de o boa­lă grea, adus la Basarabovo pe un pat, după trei ceasuri de rugăciune lângă racla cu sfintele moaşte, s-a ridicat îndată şi a pornit sănătos pe picioarele sale. A­juns apoi episcop la Lo­veci, nu a încetat să laude pe Dum­ne­zeu şi să-i mul­ţu­meas­că Sf. Dimitrie Ba­sa­­ra­bov pentru minunea făcută.
În iulie 1774, genera­lul rus Petăr Saltikov, con­statând că întreg satul Ba­sarabovo era în ruină, ho­tărăşte să trimită moaştele Sf. Dimitrie în Rusia. Di­mitrie Ment, tălmaciul ge­ne­ralului, îl înduplecă însă să dăruiască sfintele moaş­­te Valahiei, ca mângâiere pentru pagu­be­le suferite în timpul războiului ruso-turc de către ţara noastră. La întoarcerea genera­lu­lui în Rusia, povestind acesta ţarului Ale­xan­dru despre moaştele Sf. Dimitrie Basa­ra­bov, ţarul începe o lungă corespondenţă cu autorităţile bisericeşti din Ţara Româneas­că, pentru a primi moaştele, însă nu s-a că­zut la nici o înţelegere. În februarie 1869, lo­cuitorii din Basarbovo se adresau unui negustor din Bucureşti, Petru Hagi Dimitrie, cu rugămintea de a înterveni pe lângă autorită­ţile române spre a fi ajutaţi la termi­na­rea bi­sericii satului, începută în anul 1865. În urma războiului ruso-româno-turc (1877-1878), biserica din Ba­sarabovo, purtând hramul Sf. Dimitrie, va fi arsă. Este re­sta­­urată în anul 1882. Din curtea acesteia se zăreşte Lo­mul, pe mar­ginea căruia, ca şi odi­nioară, vitele satului merg la păscut. În depăr­ta­re, la 1 km, se află peştera Sf. Di­mitrie, unde s-au desco­pe­rit moaş­tele sale făcătoa­re de minuni, pe care le cinstim cu toţii, în fie­care an, pe 27 octombrie, la Catedrala Patri­ar­hală din Bucureşti.