Peştera lui Melchisedec
Share

Şi când se întorcea Avraam, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor. Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului Celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melchisedec pe Avraam şi a zis: „Binecuvântat să fie Avraam de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului“.
(Facerea 14, 17 – 19)
Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam pe când se întorcea de la întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
(Evrei 7, 1-3)
Aşadar Melchisedec, în care Sf. Apostol Pavel vede prefigurarea lui Iisus Hristos, este unul dintre cele mai cunoscute personaje biblice, cumulând atributele regalităţii şi sacerdoţiului. El este rege al Salemului, adică al Ierusalimului, iar pâinea şi vinul oferite lui Avraam preînchipuie însăşi Taina Sfintei Euharistii.
Deşi Sfânta Scriptură a Vechiului Testament nu face decât să ne confirme existenţa lui Melchisedec, fără a mai spune altceva despre el, în scrierile Sfântului Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei, găsim detaliată întreaga lui viaţă.
Astfel, în hotarele Palestinei, în cetatea Salim, ar fi trăit o împărăteasă numită tot Salim, ca şi cetatea. Aceasta a avut un fiu Salaad, care a avut şi el un fiu pe care l-a numit Melhi. Acest Melhi a luat de soţie pe o mătuşă a sa, pe nume tot Salim, cu care a avut doi fii. Unul dintre a fost Melchisedec.
Într-una din zile Melchisedec a fost trimis de tatăl său Melhi, care era închinător la idoli, să-i aducă şapte viţei din cireadă pentru jertfă. Pe drumul către cireada vitelor, ridicându-şi ochii spre cer, tânărul Melchisedec gândea: „Acela Care a făcut aceste luminoase şi înfrumuseţate zidiri şi se află dincolo de ele, mai sus şi mai înalt, Acela este singurul Dumnezeu adevărat şi Domn a toate, nestricat, nevăzut şi nemuritor“. Şi s-a întors neaducând nimic tatălui său. Mânios de neascultarea lui, Melhi a hotărât jertfirea chiar a unuia dintre fiii săi, dar sorţii nu au picat pe Melchisedec, ci pe fratele lui. Urmând pildei împăratului, şi alţi părinţi şi-au pregătit copiii pentru jertfă, adunându-se atunci ca la cinci sute de suflete şi nenumărate dobitoace.
Nesuferind cruzimea şi păgânătatea părinţilor săi şi a poporului, în chiar ziua rânduită praznicului idolesc, Melchisedec s-a rugat lui Dumnezeu să deschidă pământul şi să înghită nelegiutita adunare. Şi chiar în acel ceas aşa s-a şi întâmplat. Cuprins de spaimă, Melchisedec a fugit şi s-a ascuns în pădurile de pe Muntele Tabor. Acolo primul pustnic din istoria umanităţii a stat vreme de şapte ani, hrănindu-se numai cu ce găsea prin pădure şi potolindu-şi setea cu roua dimineţii. După cei şapte ani de aspră nevoinţă, Melchisedec l-a întâmpinat şi binecuvântat pe Avraam, aşa cum ne înfăţişează episodul biblic.
Pe Muntele Tabor, puţin mai jos de locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, se găseşte peştera în care Melchisedec s-a adăpostit în vremea petrecerii sale pustniceşti, peşteră numită „a lui Melchisedec“. În această peşteră este amenajată astăzi o mică biserică.
Foarte frumos si folositor pentru sufletele noastre si va multumim pentru tot ce scrieti. Fiti binecuvantati !