S-a încetãtenit de ceva timp ideea cã la 1 Decembrie 1918, spontan, românii s-au adunat la Alba Iulia si au cerut unirea cu Tara-mamã. O ima­gine publicatã pânã la saturare – cea cu Galtiu – a devenit un laitmotiv al celui mai glorios moment al istoriei națio­nale. Datoritã propagandei comuniste, mult timp autoritãțile au refuzat sã recunoscã – cu ­mici excepții – meritul covâr­șitor pe care l-a avut Biserica (orto­doxã și greco-catolicã) în Unirea cea Mare. Spunem cu mici excepții, deoarece aca­de­micianul preot prof. dr. Mir­cea Pãcurariu, autorul memorabilei Istorii a Bisericii Orto­doxe Române, a publicat încã din 1978 un studiu de referințã: „Contribuția Bisericii la realizarea unirii de la 1 Decembrie 1918“, apãrut în serial în revista BOR, nr. 10-11-12, 1978. 

Toti episcopii transilvãneni în lupta pentru Unire
La 18/31 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Național Român cu sediul la Arad, numit și Marele Sfat al Națiunii Române, iar un rol de seamã în acesta l-a avut Vasile Gol­diș, pe atunci secretarul Consistoriului Epis­copiei din Arad. Dupã înființarea gãrzilor naționale românești, în mai multe localitãți au avut loc adunãri populare în cadrul cãrora s-au adoptat memorii și moțiuni cu mii de semnãturi, prin care se cerea unirea Tran­sil­vaniei cu România. Slujitorii altarelor și nu numai ei au fost în primele rânduri ale lup­tãtorilor pentru unitate: la Sibiu au activat profesorii de Teologie Silviu Dragomir și Nicolae Bãlan, la Cranșebeș episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, profesorul de Teologie Petru Barbu, secretarul eparhial Cornel Corneanu, la Oradea vicarul Roman Ciorogariu și secretarul eparhial Au­re­lian Magieru (viitorul Andrei), la Lugoj protopopul Gheorghe Popovici, la Blaj vicarul Vasile Suciu, cu profesorii Alexandru Borza și Alexandru Ciura etc. Propaganda naționa­lã era susținutã de organele Bisericii: Tele­gra­ful român – Sibiu, Biserica și Școa­la – Arad, Foaia Diecezanã – Caransebeș, Unirea – Blaj, la care mai adãugãm Gazeta Popo­ru­lui din Sibiu, redactatã de profeso­rii de Teologie Nicolae Bãlan și Silviu Dragomir.
Pe 21 noiembrie 1918, cei cinci episcopi români din Ardeal: Ioan I Papp de la Arad, Miron Cris­tea de la Caran­sebeș, Dimitrie Ra­du de la Ora­dea, Iuliu Hossu de la Gherla și Va­leriu Traian Fren­țiu de la Lu­goj au dat publi­citãții o „declara­ție de adeziune“ la Con­siliul Na­țio­nal Ro­mân, pe care-l re­cu­noș­teau ca singur conducãtor po­­litic al națiunii ro­mâ­ne (sca­une­le mi­tropolitane de la Sibiu și Blaj ­erau vacante).
Biserica în frunte
La Marea Adunare Naționalã de la 1 De­cembrie 1918, Biserica româ­neas­cã – orto­do­xã și unitã – a fost reprezentatã în primul rând prin delegații de drept: cei 5 episcopi în funcțiune, 4 vi­cari, 10 delegați ai consisto­riilor ortodoxe și gre­co-catolice, 129 de proto­popi, câte un re­prezentant al institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților de la fiecare institut teologic. Duminicã 1 Decembrie 1918, de dimineațã, s-au sãvârșit Sf. Liturghie și Te Deum-uri la cele douã biserici românești din Alba Iulia: la cea ortodoxã a slujit episco­pul Ioan Papp, iar rãspunsurile au fost date de corul teologilor condus de Timotei Popo­vici. La ora 10 s-a întrunit Adunarea Naționa­lã Constituantã, la care au participat cei 1228 de deputați și delegați oficiali, care s-au prezentat cu mandat electoral sau cu titlul lor de drept pentru a vota unirea. În biroul Adunãrii au fost aleși 3 președinți: Gheorghe Pop de Bãsești și episcopii Ioan Papp de la Arad și Dimitrie Radu de la Ora­dea. Principalul raport a fost ținut de Vasile Goldiș, care a citit apoi istorica Declarație de unire a Tran­sil­vaniei cu România. A fost ales Marele Sfat Național (un fel de parlament) format din 212 membri, menit sã exer­cite atribuții administrative și legislative. În afarã de episcopi, în Sfat au fost aleși profesori de Teo­logie, protopopi și preoți. Șe­dința Con­sti­tu­antei a luat sfâr­șit prin cuvân­tarea rostitã de episcopul Ioan Papp de la Arad, care a mulțumit tuturor pentru însuflețirea cu care au participat la dez­bateri.

Miron Cristea, viitorul ­patriarh, vorbeste cãtre 100.000 de oameni
La ora 14,00 toți delgații s-au dus pe câmpul lui Horea, unde s-au ținut mai multe cuvântãri de pe tribunele ridicate în mijlocul celor peste 100.000 de români, care cântau cântece patriotice. A rostit un discurs memorabil episcopul Miron Cristea – viitor Patriarh al României, și episcopul Iuliu Hossu de la Gherla. În aceeași zi s-au sã­vâr­șit slujbe solemne în toate satele și orașele Transilvaniei, iar slujitorii altarelor au explicat credincioșilor însemnãtatea Unirii. În dimineața de 2 decembrie 1918 Marele Sfat Național a ales Consiliul Dirigent, ca guvern provizoriu al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. Pe 14 decembrie o dele­gație a Marelui Sfat, din care fãceau parte Vasile Goldiș, Alexandru Vaida Voevod și episcopii Mi­ron Cristea și Iuliu Hossu, a prezentat la Bu­curești actul Unirii Tran­sil­vaniei cu România. Încã o datã Biserica ro­mâneascã își fãcuse datoria fațã de Neam…