LOADING

Type to search

Din minunile Cuvioasei Parascheva

Din minunile Cuvioasei Parascheva

Share

„De micã, mama era o fire foarte bolnãvicioasã. Mi-a povestit cã atunci când avea 15 ani a fost prezentatã studenților la Me­di­cinã din Iași ca exemplu de copil subdez­voltat, care nu va putea purta o sarcinã nici­odatã. Cu toate astea, ea a rãmas însãrcinatã cu mine la numai 19 ani. Era în 1980, luna octombrie, luna Sfintei Parascheva.
Pânã în luna a patra nu a știut cã era însãrcinatã. Când a aflat însã și a spus familiei, bunicul (tatãl ei) s-a tulburat foarte tare. De fapt, nimeni din familie nu a fost de acord sã ținã sarcina. Trebuia sã facã avort.
Prin ianuarie, mama, împreunã cu bunicile (mama ei și mama soacrã) au venit cu mașina la Iași, pentru operație. Treaba era aranjatã cu un doctor.
Primul semn mama l-a avut pe drumul spre Iași, când i-a apãrut pe geamul mașinii chipul unui copilaș blonduț, care îi spunea: «Mamã, nu! Mamã, nu!». Îngrozitã, a început sã țipe, iar mamaia (bunica din partea tatãlui) a oprit ma­șina și au încercat sã o linișteascã. Când a auzit ce se întâmplase, mamaia a exclamat: «Acest copil trebuie sã se nascã!».
Au mers totuși mai departe, iar când au ajuns în Iași, s-au gândit sã treacã totuși pe la Mitropolie și sã se roage la Cuvioasa pentru… reușita operației. Au intrat în catedralã. Era în cursul sãptãmânii, într-o zi de luni sau marți, și erau foarte puțini credincioși.
Dintr-o datã, în timp ce se ruga, mamei i-a luat foc haina de blanã cu care era îmbrãcatã! Lângã ea nu era nimeni și nici o sursã foc, nici o lumânare și nici o can­delã. O maicã a venit în grabã. I-a stins haina, a scos-o din bisericã și i-a zis: «Cu ce gând ați venit aici? Ieșiți, cã ați intrat cu gând rãu!». I-au mãrturisit maicii pentru ce veniserã, iar maica le-a avertizat: «Copilul este ocrotit de Cu­vioasa!».
Atunci bunicile au hotãrât sã nu mai facã avortul.
S-au întors cu teamã acasã pentru cã nu știau cum va reacționa bunicul (tatãl ma­mei). Comportamentul bunicului a fost cel pre­vizibil. Nici nu a vrut sã audã. Mama a stat o vreme la o familie, mamã și fiicã, care acum sunt amândouã în mânãstire. În timpul ãsta, bunicul a încercat sã o aducã pe mama acasã chiar cu forța.
Dupã o vreme sarcina se dezvoltase și bunicul nu mai avea ce face. Mama s-a întors acasã. Când a venit vremea, fiind noap­te, medicul nu a fost anunțat și, deși trebuia ce­zarianã, m-am nãscut natural.
Din cei trei nepoți, eu am fost prefera­tul bunicului. Și-a dat seama de greșeala care era sã o facã și m-a iubit foarte mult. Am fost cei mai apropiați. Bunicul a plecat la Domnul acum nouã ani.
Din cauza influenței regimului, el nu credea în Dumnezeu și nu mergea la bisericã. Nu avea nici respect pentru haina preo­țeascã, însã spre sfârșitul vieții s-a schimbat cu totul. Mi-l amintesc cum citea Sfânta Scripturã…
Dorința lui a fost sã ajung preot.
Acum sunt cãsãtorit și am o fetițã minunatã de 1 an și 3 luni, cãreia din bo­tez i-am dat numele Paras­che­va. Zile­le acestea așteptãm și cel de-al doi­lea copil.
Am absolvit Teologia și, cu ajutorul lui Dumnezeu, nãdãjduiesc sã împlinesc ultima dorințã a bunicului…“