LOADING

Type to search

Necropola lui Mihai Viteazul

Necropola lui Mihai Viteazul

Share

1 Decembrie, Ziua Naționalã, e indisolu­bil legatã de voievodul Mihai Viteazul, cel care a reușit pentru prima oarã unirea tuturor ro­mâ­nilor, în anul 1601. Devenit un simbol sfânt al unitãții naționale, marele domnitor al întregirii noastre își are locul de veci în Turda, acolo unde a cãzut pradã tradãrii. Nu întâmplãtor câmpia unde a cãzut victimã genera­lului Basta și nemeșilor unguri se numea în Evul Mediu și „Câmpul lui Mihai“: pentru cã aici venise sã facã popas dupã strãlucita victorie de la Gurãslãu. Un semn de mormânt care sã ilustreze faptele sale a fost o preocupare permanentã a localnicilor, însã vi­tregiile istoriei, dar și delãsarea româneascã au fãcut ca acest lucru sã întârzie câteva se­cole. La inițiativa Î.P.S. Bartolomeu Anania, la Turda, pe Câmpul lui Mihai, s-a construit Mãnãstirea Mihai-Vodã, necropola Marelui Voievod.

Capela si crucea batjocorite
Primul monument ridicat în cinstea lui Mihai Viteazul ca semn al neuitãrii faptelor sale a fost o capelã în stil bizantin (realizatã de Doamna Stanca, cu învoirea principelui Gabriel Bathori), dar acest lucru era prea puțin fațã de ceea ce a realizat Mihai Viteazul ca întregitor de Țarã Româneascã.
Mult timp condițiile nu au fost propice pentru ridicarea unui monument, pentru cã stãpânirea maghiarã era ostilã unei asemenea eternizãri a unei personalitãți românești. Chiar crucea de piatrã plantatã ca semn al pietãții fațã de domnitor a fost vandalizatã încã de la începutul existenței sale.
La sfâr­și­tul secolului al 19-lea, pr. Vasile Mol­do­van din com. Mihai Viteazul a reușit sã cumpere terenul unde era amplasat mormântul, pentru a-l feri de batjocura duș­manilor.

Un vizionar al crezului national
Abia dupã Marea Unire românii au hotã­rât liberi cã Mihai Viteazul meritã pentru eternitate mai mult, un loc de rugã și virtute, simbolic și maiestuos.
Încã din 30 ianuarie 1919 s-a ales un Comitet Național, format din 18 intelectuali turdeni, în cadrul cãruia s-a pus problema realizãrii unui obelisc impunãtor, încercându-se și gãsirea unor soluții financiare necesare ridicãrii lui. În mai 1919, regele Ferdinand I și regina Maria au vizitat locul martiriului. Regina Maria a fãcut propunerea de realizare a acestui deziderat național. Însuși regele Ferdinand depune suma de 20.000 lei, iar gene­ralul Gavrilescu a donat 100.000 lei, care s-au depus la Mitropolie.
În anul 1922 mai mulți intelectuali ro­mâni din Basarabia, în frunte cu Î. P. S. Gu­rie, și dobrogenii conduși de profesorul Zarifopol, dupã Te Deum, fac propuneri simi­lare de ridicare a unui semn de mormânt impunãtor.
Din pãcate, ridicarea monu­mentului se tot amânã. În 1927, direcțiu­nea Fabricii de Ciment din Turda, într-o circularã cãtre Prefecturã, anunța cã va pune la dispoziția proiectului 10 vagoane de ciment, dar se tergiverseazã începerea lucrãrilor.
În 1933 se reia problema mormântului lui Mihai Viteazul în cadrul Congresului Învãțãtorilor, la Turda. În articolul respectiv se spunea clar: „De 15 ani s-a hotãrât ridicarea unui monument Marelui Voievod, în locul unei troițe care strãjuiește astãzi mormântul aceluia care a înfãptuit întâia oarã unirea românilor. A fost alocatã de la județ o sumã destul de mare pentru ridicarea u­nei capele și a unui monument; toate au rãmas doar expectative, din cauza lipsei de fonduri; credem, iatã, cã de data asta e lucru serios și credem cã în curând vom avea un monument frumos, așa dupã cum meri­tã eroul și faptele sale“.

Comunistii au ridicat obeliscul!
Dacã în perioada interbelicã nu s-a realizat marele vis, curios este faptul cã tocmai în perioada comuniștilor Mihai Viteazul a fost cinstit și i s-a ridicat un obelisc. În 1956 apãrea în Scânteia hotãrârea C. C. al P.C.R. cã în Turda se va realiza un semn de mormânt pentru Mihai Viteazul. Pânã la urmã statuia a fost ridicatã la Alba Iulia. Totuși în anul 1977, la Centenarul Independenței de stat a României, s-a reușit ca un nou proiect ambițios sã fie concretizat pe locul pãtimirii Voievodului. Operã a sculptorilor Marius Butunoiu și Vasile Rus Batin, obeliscul este înalt de 1601 cm, în formã de sabie, având baza în triunghi echilateral, exe­cu­tat din piatrã de travertin șlefuitã, așezat pe un soclu de formã circularã, fiind susți­nut de trei contraforți, fiecare împodobit cu una dintre cele trei steme românești, execu­tate în plãci de marmurã albã. Aceste ele­mente plastice și decorative reprezintã simbolul unirii celor trei țãri române. Pe obelisc, în partea din fațã, se aflã efigia de bronz cu chipul lui Mihai Viteazul.

Vointa lui Dumnezeu si mâna lui Bartolomeu
Dupã evenimentele din decembrie 1989, visul construirii unei capele (realizate de Doamna Stanca în 1613 doar într-o dimensiune minusculã) a prins din nou contur. Inițiativa i-a aparținut Î. P. S. Bartolomeu Ana­nia și a prins culoarea Bisericii Mihai-Vodã din București, ctitoria voievodului, fiind de fapt o replicã a acesteia pe meleaguri ardelene. Desigur nu întâmplãtor, vlãdica Bartolomeu i-a dat pãrintelui Vasile Știopei din Turda și aceastã grea misie. La nici 50 de ani, pãrintele Știo­pei este constructorul a nu mai puțin de 5 biserici, dintre care enu­merãm Oprișani II Turda, Oprișani-Ca­pe­lã, Po­ia­na-Turda, Co­muna Aiton, dar și al Mânãstirii din Pe­treștii de Sus, iar acum al Mã­nãstirii Mihai-Vodã de pe Câmpul lui Mihai. În munca sa pãrintele Știopei a fost în permanențã ajutat de mâna sa dreaptã, pãrintele Dorin Sas, alt preot devenit un as al ­mistriei.
Mãnãstirea Necropolã Mihai Vodã va funcționa în regim permanent de slujbã și rugãciune la mormântul Marelui Voievod, întreținând atmosfera de respect pentru neam și credințã.