LOADING

Type to search

ROMÂNIA ÎN EUROPA:TRADIȚIE ȘI INTEGRARE

ROMÂNIA ÎN EUROPA:TRADIȚIE ȘI INTEGRARE

Share

În numãrul trecut, d-l Cristian Tabãrã, scriind despre problemele de ordin religios ridicate de perspectiva iminentã a integrãrii României în Uniunea Europeanã, le sugera cititorilor sã-și spunã pe scurt opiniile în acest sens. Numeroase scrisori au sosit între timp la Redacție, rãspunzând variat sugestiei res­pective. Nu le putem reproduce pe toate, mai ales cã unele se întind pe mai multe pagini. Pe de altã parte, le-am lãsat la o parte pe cele formulate pãtimaș și neargumentat. Din cele pãstrate, reproducem în continuare fragmentele care ni s-au pãrut cele mai semnificative. Pentru a lãsa mai mult loc extraselor respective, d-l Cristian Tabãrã a cedat în numãrul de fațã spațiul rubricii „Tradiții și apucãturi”, transmițând prețuirea sa tuturor celor ce s-au strãduit sã mediteze onest asupra acestor delicate aspecte. (Redactia)

Stelian Gomboș (Departamentul Culte­lor): … Eu încerc o stare de optimism cât se poate de moderat și de realist datoritã faptului cã am, pe mai departe, încredere în Providența Divi­nã, despre care n-am auzit sã intre, cumva, în concediu dupã aceastã datã. Este bine sã abordãm lucrurile cu un ton cât se poate de echilibrat […]. Încercând sã fiu cât mai concis, observ faptul cã, statistic vorbind, la 1 ia­nua­rie 2007, Uniunea Europeanã va primi aprox. 30 de milioane de ortodocși, ceea ce face din Ortodoxie a treia mare confesiune creștinã a Europei Unite, dupã Catolicism și Protestan­tism. Conștientizãm totuși faptul cã aceste mutații geopolitice nu schimbã, cel puțin pentru moment, aproape nimic din orizontul vest-european în ceea ce privește nivelul de cunoaș­tere a tradiției teologice, culturale și istorice a Bisericilor Ortodoxe din România și Bulgaria, alãturi de cea din Grecia, sau a Ortodoxiei în an­samblul ei. Ignoranța concetãțenilor occiden­tali (au și ei formele lor de ignoranțã) în ceea ce ne privește rãmâne si­milarã celei fațã de pro­pria lor confesiune! […] Momentul actual este cât se poate de oportun pentru pre­zen­­tarea mesajului ortodox la ni­vel european, mergând acolo cu identitatea noastrã spiri­tual-cul­turalã corect definitã și asumatã […]. Aces­tea fiind zise, vã doresc sã aveți parte de un “euro-optimism” cât se poate de lucid și de echilibrat!
Pr. Adrian Diaconu: … Dacã acceptãm cã Dum­nezeu, Cel ce toate le orânduiește, a îngãduit ca aceste douã țãri ortodoxe (România și Bulgaria), cu tradițiile, cultura și spiritualitatea lor sã-și regãseascã acum locul în marea fami­lie europeanã, nu cred cã noi, ortodocșii, trebuie sã ne temem, ci din contrã, sã cãutãm sã înțelegem cauzele și sã fructificãm scopul intervenției Sale tainice și providențiale, menit sã salveze valorile autentice creștine, de o par­te și de alta a Europei. Chiar și când Dumnezeu S-a „integrat” în umanitate, prin Întrupare, oa­me­nii s-au temut! […] El venea într-o lume în care nu era dorit, în care sufletul înstrãinat de Dumnezeu era desfigurat de pãcat, iar viața nu mai avea nici o apãrare în fața morții. […] Am convingerea cã, prin lucrarea harului Sfân­tu­lui Duh, rolul spiritualitãții ortodoxe române în integrarea europeanã a țãrii noastre este ­unul providențial și nicidecum o piedicã, așa cum (poate) le place unora sã creadã. Toatã cre­din­ța și nãdejdea noastrã, pe care trebuie sã o mãr­turisim și sã o trãim în noul context eu­ropean, se fundamenteazã pe actul de iubi­re a lui Dumnezeu, Care Se coboarã la noi pentru ca, prin dragoste, și noi sã putem merge la El. Și aceasta o putem realiza numai prin con­lucrare, pentru cã dialogul și cooperarea între Biserici și etnii reprezintã normalitatea vie­ții creș­tine. Fie ca Dumnezeu sã binecuvân­teze poporul român și noua sa familie europeanã!
Constantin Oprea (Piatra Neamț): … La între­barea d-lui Cristian Tabãrã, „dacã publicul ro­mâ­nesc vede, pe lângã efectele socio-econo­mi­ce ale integrãrii, și pe cele asupra vieții spiri­tuale”, aș preciza cã astãzi valorile spirituale sunt lãsate pe locul al doilea, omul în mare par­te îngrijindu-se doar de cele necesare trupului. Însã Mântuitorul spune: „Ce-i folosește omu­lui sã câștige lumea întreagã, dacã-și pier­de sufletul?” (Marcu 8, 36). Omul este mare nu­mai prin Dumnezeu, cãci fãrã El nu am fi decât „mormânt lângã mormânt”. Însã omul euro­pean a înlãturat aceastã idee, prefãcând Europa într-o fabricã de idoli. […] Acest mare pe­ricol la adresa vieții sufletești trebuie luat în seamã, nu trebuie lãsat în umbrã. Despre impactul negativ și despre sfidarea pe care o re­prezintã aceastã problemã la adresa valorilor creștine și naționale se vorbește, din pãcate, foarte puțin. Nu trebuie alungat Dumnezeu din viața noastrã, așa cum a fost alungat Fiul Sãu din Betleem acum 2000 de ani. […] Fiind o ța­rã majoritar ortodoxã, am convingerea cã „Orto­doxia este garanția europenitãții noastre; prin creștinismul poporului român suntem cu adevãrat europeni”.
Tudora Luca (Tulcea): … Este bine știut cã noi, românii, nu facem prozelitism religios. Ne rugãm în legea noastrã și-i lãsãm pe toți cei care trãiesc printre noi sã se roage în legea lor. Avem multe de arãtat și de apãrat. Avem o cre­din­țã apostolicã primitã de la înaintași și pe care suntem datori sã o transmitem urmașilor cu­ratã, neajustatã de ideologii strãine. […] Ar fi bine sã ne gândim la ce fel de bogãții aspi­rãm, Cine trebuie sã ne aprobe și Cui trebuie sã-I facem pe plac când luãm decizii și votãm legi. Avem un „Dumnezeu adevãrat din Dum­ne­zeu adevãrat, nãscut, nu fãcut”, pe Care-L pur­tãm în suflet oriunde ne-am duce. Suntem uniți cu El în Duh și în Adevãr. […] Biserica noas­trã are datoria sã propovãduiascã adevã­rul cu tãrie și curaj, așa cum cere momentul. Sun­tem convinși cã o va face și va lupta ca noi sã rãmânem cu „candelele aprinse”…
Emilian Șt. Iancu (Cluj-Napoca): … Românii ortodocși trebuie sã fie mândri, în Europa, de urmãtoarele cîteva considerente: a) monahismul occidental a fost întemeiat de doi cãlugãri strãromâni: Sf. Ioan Cassian și Sf. Gherman (sec. IV-V); b) calendarul dupã care s-a ghidat Eu­ropa timp de o mie de ani a fost întocmit de Sf. Dionisie Exiguul, tot un strãromân; c) cam o jumãtate de mileniu am fost granița creș­tinã rãsãriteanã a Europei, pe care voie­vo­zii noștri au pãzit-o, înlesnind astfel Europei dezvoltarea culturalã, socialã, economicã etc.; d) în 2002 i-am iertat pe generalul Bukow și pe împã­rã­teasa Maria Tereza și am întors vizita Papei Ioan Paul II. S-a creat și consolidat astfel o punte spiritualã, în premierã, între Est și Vest…
Mihaiela Ivan (Timișoara): … Eu personal mã tem puțin, deoarece acum, ca și dupã integrare, cel mai mult conteazã puterea economico-financiarã. Și de ce sã nu recunoaștem, țãrile ortodoxe din U. E. nu stau tocmai foarte bine la acest capitol, pe lângã faptul cã sunt „minoritare” fațã de cele catolice. […] Noi, po­po­rul român, avem o calitate (care dupã unii ar fi un defect): rãbdãm multe, ne plecãm pânã la pãmânt, îi lãsãm pe toți sã trãiascã și sã gândeascã „pe limba lor”, chiar dacã nouã, în țara noastrã, ni se fac atâtea nedreptãți. Cred însã cã rãbdarea aceasta este bunã, fiindcã „cine rabdã pânã la sfârșit se va mântui”!…
M. Horodniceanu (Horodnicul de Jos-Sucea­va): … Dacã trebuie sã vorbim despre starea spiritualã a creștinãtãții ortodoxe, atunci trebu­ie sã spunem cã instalarea sistemului comunist în Rãsãritul Europei a avut ca scop distru­ge­rea acestei credințe, iar Occidentul nu a pri­vit niciodatã cu ochi buni credința acestor po­poare. Prin introducerea ideilor materialiste și evoluționiste în gândirea omenirii, oamenii L-au înlãturat pe Dumnezeul cel adevãrat din con­cep­ția multora, și astfel o bunã parte a oameni­lor cu puținã credințã și lipsiți de discer­nã­mânt și-au însușit asemenea idei, credința fiind înlocuitã cu puterea banului, iar „bunãsta­rea” devenind noul idol al umanitãții […]. Mã tem cã in­trarea României în U. E. va accelera acest proces generat de așa-zisa „lume civilizatã”, cãzutã pânã pe treapta cea mai de jos a imoralitãții. […] Globalizarea este pregãtirea umanitãții pentru venirea lui Antihrist, indife­rent sub câte idei subtile s-ar camufla fenomenul…
Violeta Pãun (Șandra-Timiș): … D-l Tabãrã ne întreabã dacã vedem efectele [integrãrii euro­pene] sau suntem indiferenți la aceastã pro­ble­mã. Apoi mai întreabã – de data aceasta pe specialiștii Bisericilor și Cultelor – care sunt pericolele la adresa vieții sufletești a credincio­șilor. Eu i-aș rãspunde tot printr-o întrebare: Oare dumnealui nu-și amintește cã Bunul Dum­ne­zeu a spus diavolului cã de orice se poate atinge, numai de sufletul omului nu? Nu mã în­doiesc cã d-l Tabãrã știe lucrul acesta, și ­atunci rãspunsul se impune scurt și simplu: orice „schimbare” sau „integrare” ar interveni în viața noastrã socio-economicã, un om cu ade­vãrat credincios are sufletul neatins de ase­menea interese […]. De fapt, integrarea e o po­liticã, pe când credința e credințã…
Bogdan L. (Câmpina): … Tema pe care o abordați este cu atât mai interesantã cu cât aceasta traseazã în linii din ce în ce mai accentuate schimbãrile ce se vor produce o datã cu mult dorita integrare a țãrii noastre în structurile euro­pene, schimbãri care nu vor afecta numai sectorul socio-economic, ci, mai grav, vor afecta în­sãși relația creștinului cu Dumnezeu și cu Biserica Lui […]. Având în vedere auspiciile deloc favorabile în care ne aflãm din punct de vedere spiritual, consider cã integrarea țãrii noastre în structurile europene va fi mai mult decât o pãtrundere într-o axã a rãului, va fi o iden­tificare cu rãul însuși. O datã prinși în aceastã „drãceascã horã”, vom avea noi oare puterea necesarã de a ne susține principiile orthodoxe în fața „valurilor devastatoare” ale noii „etici” europene? Atunci când se vor propune, cu titlu de obligativitate în folosul comunitãții, amendamente privind legalizarea prostituției, legalizarea cãsãtoriei în cadru bisericesc a cu­plu­rilor de homosexuali, legalizarea avorturilor, legalizarea concubinajului în dauna familiei tradiționale și altele asemenea, vom avea noi oare puterea sã spunem NU? Nu se știe… Dum­nezeu sã ne ajute SÃ NU NE INTEGRÃM ÎN U.E., iar dacã inevitabilul se va produce, sã ne dã­ru­iascã, prin harul Sãu, puterea sã spunem NU pãcatului, afirmându-ne cu orice preț IDENTITATEA NOASTRÃ ORTHODOXÃ. Amin!
Camelia Teodora Grosu (Arad): … Noi, ro­mâ­nii, ar trebui sã învãțãm sã fim mândri, dar și smeriți totdeodatã […]. Trebuie sã învãțãm sã fim mândri de credința noastrã și sã realizãm cã Europa ar avea nevoie duhovnicește de noi, dar în același timp sã exersãm și smerenia și sã conștientizãm cã avem la rândul nostru multe de învãțat de la Europa, pe alte planuri. Dar în nici un caz nu sã ne schimbãm credința noastrã rãsãriteanã, nu asta trebuie sã învãțãm de la Europa!…