LOADING

Type to search

Se apropie hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Minunile neîntrerupte

Se apropie hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Minunile neîntrerupte

Share

Orice pelerinaj în Iași trebuie sã treacã obligatoriu și pe Bi­serica „Sf. Spiridon“, care este situatã în centrul ora­șu­lui, aproape de Piața Unirii. În forma în care se dezvãluie privirii, a fost ridicatã în 1804, pe locul alteia mai vechi, dar care avea ace­lași hram și care a fost distrusã de un groaznic cutremur în 1802. Cu pri­vi­re la data construirii primei bise­rici, cercetãtorii afirmã cã aici ar fi existat încã din 1704 o bise­ri­cuțã sau un lãcaș mic de în­chi­nare (paraclis), pe locul cãreia s-au construit ulterior alte 2 bi­se­rici, și anu­me în 1752 și 1804.
Un spital crescut în jurul icoanei

Prima bisericã purtând hramul „Sf. Spiri­don“ despre care existã documente s-a zi­dit și s-a sfințit în 1752. Ctitorul providențial al acestui așezãmânt a fost jitnicierul Ștefan Bosie, care la data de 2 iulie 1752 „a cum­pã­­rat toate casele de pe Ulița Hagioaiei pentru a ridica o mânãstire în cinstea Sfântului Spiridon Fãcãtorul de Minuni“. Într-un timp scurt aici a luat amploare însã un adevãrat pe­lerinaj la Icoana Fãcãtoare de Minuni a Sfân­tului Spiridon – o minunatã realizare artisticã, cu o splendidã ferecãturã. Dar nu numai frumusețea fãrã egal a icoanei a stârnit acest val de entuziasm evlavios, ci mai ales puterea ei vindecãtoare. Aceastã pu­tere tainicã i-a inspirat pe contemporani sã treacã la fapte, astfel cã pe lângã chiliile cãlugãrilor din mânãstire „se aflau încãperi special amenajate pentru îngrijirea bolnavi­lor“, unde cãlugãrii de atunci – la un nivel me­­diu profesional și în acord cu posibilitã­ți­le acelor vremuri – alinau pe bolnavii care mai rãmâneau pentru o vreme în mânãstire. În urma apariției acestui fenomen, la data de 1 ianuarie 1757, domnitorul Constantin Ce­han Racovițã împreunã cu Mitropolitul Iacob Putneanul (1750-1760) hotãrãsc înființarea unui spital în cadrul Mânãstirii „Sf. Spiridon“. Așa se face cã icoana minunatã poate fi consideratã ctitor indirect al așe­zã­mântului de vindecare trupeascã și sufle­teas­­cã, iar sub ocrotirea Sfântului Ierarh Spiri­don al Trimitundei (prãz­nuit la 12 decembrie) a apãrut cel mai mare spital din Mol­do­va (al doilea din țarã, ca vechime, du­pã Spitalul Brâncovenesc din București, demolat de Ceaușescu în martie 1984), care își conti­nuã prestigioasa activitate și în ziua de azi.
Oricum, în trecutul voievodal al Moldo­vei, cea mai importantã demnitate a principatului era – imediat dupã cea a domnitorului – aceea de epitrop al așezãmintelor Sf. Spiridon. De unde aceastã importanțã de excepție? Din faptul cã epitropia deținea averi uriașe și terenuri întinse, toate puse în slujirea filantropicã a aproapelui, demonstrând faptul cã Biserica Ortodoxã a avut în permanențã atenția îndreptatã cãtre nevoile și durerile concrete ale credincioșilor sãi.

Am vãzut cum curge timpul…
În anul 1786, pe locul porții de la intrare, se construiește, la inițiativa Mitropolitului Gavriil Calimachi (1760-1786), turnul-clopotnițã care la început a avut deasupra aco­pe­ri­șului o semilunã, pentru a nu fi în vreun fel atacat de turci, dupã care a fost înãlțat semnul sfintei cruci. Tot în 1786 a fost finalizat și gardul care înconjura mânãstirea și spita­lul. În prezent, turnul se aflã în posesia spita­lului, însã sub aspect patrimonial el trebuie grab­nic restituit Bisericii Sf. Spi­ridon, care are planuri mari de restaurare, având șansa realã de a deveni unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Iașiului.
În 1794 au fost executate cele 2 cișmele de o parte și de alta a clopotniței (când a fost fãcutã și prima aducțiune de apã din Co­pou, pentru spital), având deasupra fru­moa­se inscripții în limbile turcã, arabã și grea­cã. În anul 1862 s-au executat ample lu­­crãri de reparații la turn, în cadrul cãrora s-a modificat și acoperișul, fiind redat în forma mitrei de papurã pe care o purta Sfântul Spiridon. Ineditã reprezentare arhitectonicã!
În 1892 au fost aduse de la Viena și cele 4 clopote turnate în atelierele fraților Frantz și George Goessner.
În anul 1843 a fost adus de la Paris pri­mul ceas de turn din Iași, comandat la vestitul Collin de Wagner. Acest ceas a fost re­pa­rat pe cheltuiala bisericii în 2004, dupã 30 de ani de nefuncționare. Trebuie sã mãrturisesc cã întâlnirea cu acest delicat și ingenios mecanism produce o mare emoție. Toate nervurile de metal așezate pe un cadru de lemn, toate roțile dințate care se mișcã ingenios în ritmul timpului – tot me­ca­nismul, naiv și complicat totodatã, te co­pleșește. Vezi, concret, cum se deapãnã ca­ierul timpului și aștepți cu înfrigurare momen­tul în care bat clopotele, vestind sorocul…

Recordurile continuã:
prima bisericã electrificatã
În arhitectura bisericii predominã drept­unghiul în toate compartimentele. La intrare, în partea stângã, se aflã o criptã în care sunt mai multe pietre funerare, dintre care cea mai importantã aparține lui Grigorie Ghica Voievod (†1777), cel care a murit martir fiind ucis de turci. Catapeteasma în stil baroc este poleitã cu aur, iar icoanele au fost pictate de cunoscutul iconograf Eustatie Altini, tot în 1804. Din 1863 dateazã pictura muralã în imitație de marmurã, pe bolta naosului fiind reprezentat Iisus Pantocrator, avându-i la baza turlei pe cei patru Evangheliști, iar pe cupola sfântului altar, Sfânta Treime. Tot în acel an fast au avut loc reparații și înnoiri capitale.
În anul 1912 Sf. Spiridon a fost prima bisericã electrificatã din Iași, îmbinând astfel firesc tradiția cu modernitatea. Din anul 1991 biserica are statut de parohie. În prezent, la bisericã slujesc doi preoți: pãrintele Marian Timofte ca paroh și pãrintele Ciprian Apetrei ca preot II; pãrintele Apetrei este binecunoscut credincioșilor din Ro­mâ­nia pentru emisiunile de la Radio Trinitas, post de radio pe care îl și conduce de câțiva ani.