Sfânta Filofteia, iubitoarea de semeni
Share

De peste 600 de ani, Țara Româneascã este vegheatã de Sfânta Mucenițã Filofteia, serbatã cu mare evlavie pe 7 decembrie, ale cãrei sfinte moaște se aflã la Curtea de Argeș. Binefacerile sale sunt nenumãrate: tãmãduitoare de boli, apãrãtoare împotriva încercãrilor vieții, aducãtoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar și a viilor, patroanã a copiilor și a tinerilor… (Fl. BICHIR)
„Sântulita“
Argeșul are binecuvântarea lui Dumnezeu de a avea prezența moaștelor Sfintei Filoteia de aproape o mie de ani! Credincioșii argeșeni în special se adreseazã cu un cuvânt aparte, specific locului, când vine vorba de Sfânta Filofteia, spunându-i „Sfântulița“! Mari și multe minuni a sãvârșit Sfânta Filofteia de-a lungul timpului și poate un cronicar, într-o zi, o sã adune cu evlavie și osârdie toate bucuriile pe care le-a fãcut, începând cu împãrțirea mâncãrii cãtre cei nevoiași. Iatã un fragment din scrisoarea domnului Cãlin Bogãdean, referent de specialitate la Centrul de Culturã și Creație Meșteșugãreascã – Târgu Mureș. Acesta a donat o icoanã care se aflã lângã moaște și pe care se poate citi: „Aceastã icoanã a fost zugrãvitã ca semn de mulțumire întru cinstirea numelui, faptelor și minunilor fãptuite de Sfânta Filofteia familiei… A adus vindecãri într-un mod absolut miraculos, mi-a adus spor în casã, recunoașterea oficialã în arta iconograficã… Acestea toate și multe altele stau mãrturie cã și astãzi cei ce se apropie de racla cu moaștele Sfintei și cu inimã curatã îi cer ajutorul nu rãmân neascultați și fãrã de ajutor“.
Visul se transformã în icoanã
„Prima datã când am mers cu o problema la o mãnãstire a fost la Curtea de Argeș. Am mers pentru o problemã de sãnãtate. Am auzit cã dacã-ți dorești din toatã inima ceva, Sfânta Filofteia îți îndeplinește dorința. Am ales calea iconografiei, mi-am dorit mult sã mã ridic pe culmile acestei pasiuni, dar nu am știut câte ispite și câte piedici vor fi. Am promis în luna aprilie 2002 cã voi face o icoanã cât pot de frumoasã pentru Sfânta Filofteia. La scurt timp, unele probleme de sãnãtate din familie au fost uimitor rezolvate. Dupã un an, în luna mai 2003, am fost recunoscut și, ca semn de la Dumnezeu, am fost premiat, unde altundeva, decât la Curtea de Argeș. Ce rãsplatã și ce semn mai important din lumea noastrã era mai evident? Un premiu de excelențã mi-a certificat recunoașterea atât a oamenilor, dar mai presus a ajutorului și mijlocirii Sfintei Filofteia cãtre Preabunul nostru Dumnezeu. Eu, în netrebnicia mea, am pregãtit câteva schițe și lucrarea tot nu am demarat-o. Aveam o teamã ascunsã! Asemenea celui ce a primit un talant și pentru a nu-l pierde l-a îngropat pentru a-l putea returna, așa și eu, pentru ca prin neștiința mea sã nu greșesc ceva, am așteptat semne de pretutindeni și icoana promisã nu am început-o. În luna august a acestui an (2004), pe data de 15, spre dimineațã, am visat-o pe Sfânta Filofteia aflându-se în raclã. Stãteam uimit privind la dânsa stând transfiguratã în sfânta raclã când, la un moment dat, a început a clipi din ochi. Atunci eu, uimit, am izbucnit zicând: Mare este slava Domnului, cã deși a trecut în lumea celor drepți, este în raclã atât de vie!
„Nu am simtit durere“
În momentul urmãtor ea și-a întors privirea și s-a uitat mustrãtor la mine. Am simțit atunci o vinovãție imensã. Privirea ei era de nedescris. Este greu sã exprimi prin cuvinte ceea ce s-a citit pe fața ei, dar eu am înțeles de îndatã totul și m-am trezit îngrozit. Dimineața i-am povestit soției cã am visat urât, fãrã sã-i spun visul, dar i-am spus totuși cã se va întâmpla ceva rãu. Totuși am dat uitãrii imediat starea de rãu. Spre searã, la asfințit, dupã terminarea tuturor treburilor prin curte, când am vrut sã facem mici pe grãtar, am alunecat într-un mod stupid pe loc drept și mi s-au fracturat gleznele. Am înțeles îndatã mustrarea din timpul nopții. Aceasta nu s-a întâmplat când culegeam fructele pe scarã, ci atunci când am vrut sã ne bucurãm, sã mâncãm și sã ne simțim bine. Puteam sã-mi rup mâinile, dar nu acesta a fost mesajul. Nu am simțit durere nici atunci, nici apoi. Toate acestea nu au fost decât spre slava lui Dumnezeu și a Sfintei Filofteia, cãci aceastã întâmplare m-a imobilizat în casa 3 luni, putând a mã dedica în totalitate iconografiei, rugãciunii și studiului. Dumnezeu m-a adus cu picioarele pe pãmânt, cãci lãsasem multe la voia întâmplarii, iar rugãciunea nu mai era atât de conștiincios fãcutã. Dupã ce am venit de la spital, am început studiul iconografic al Sfintei Filofteia. De asemenea, citeam acatiste, mã rugam. Zi de zi am descoperit noi rãspunsuri la întrebãrile mele și știu cã rugãciunile cãtre Sfânta Filofteia mã ajutau sã fac icoana conform vieții ei din acatist, respectând ermineutica picturii iconografice.
Întortocheate sunt cãile Domnului și noi orbi suntem, cãci nu vedem și nu înțelegem ce ni se aratã la tot pasul!“.