LOADING

Type to search

Sfânta Filofteia, iubitoarea de semeni

Sfânta Filofteia, iubitoarea de semeni

Share

De peste 600 de ani, Țara Româ­neas­cã este vegheatã de Sfânta Mucenițã Fi­lofteia, serbatã cu mare evlavie pe 7 decembrie, ale cãrei sfinte moaște se aflã la Curtea de Argeș. Binefacerile sale sunt nenumãrate: tãmãduitoare de boli, apãrãtoare împotriva încercãrilor vieții, aducãtoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar și a viilor, patroanã a copiilor și a tinerilor… (Fl. BICHIR)

„Sântulita“
Argeșul are binecuvântarea lui Dum­ne­zeu de a avea prezența moaștelor Sfintei Filoteia de aproape o mie de ani! Credin­cio­șii argeșeni în special se adreseazã cu un cuvânt aparte, specific locului, când vine vorba de Sfânta Filofteia, spunându-i „Sfân­tu­lița“! Mari și multe minuni a sãvârșit Sfânta Fi­lof­te­ia de-a lungul timpului și poate un cro­ni­car, într-o zi, o sã adune cu evlavie și osârdie toa­te bucuriile pe care le-a fã­cut, începând cu împãrțirea mâncãrii cãtre cei nevoiași. Iatã un fragment din scrisoarea domnului Cãlin Bogãdean, re­ferent de specialita­te la Centrul de Cul­turã și Creație Meș­te­șugãreascã – Târ­gu Mureș. Acesta a donat o icoanã care se aflã lângã moaște și pe care se poate citi: „Aceastã icoanã a fost zugrãvitã ca semn de mul­țumire întru cinstirea numelui, faptelor și minunilor fãptuite de Sfânta Filofteia fami­li­ei… A adus vindecãri într-un mod absolut mira­culos, mi-a adus spor în casã, recunoaș­te­rea oficialã în arta iconograficã… Acestea toate și multe altele stau mãrturie cã și as­tãzi cei ce se apropie de racla cu moaștele Sfin­tei și cu inimã curatã îi cer ajutorul nu rãmân neascultați și fãrã de ajutor“.

Visul se transformã în icoanã 
„Prima datã când am mers cu o problema la o mãnãs­tire a fost la Curtea de Argeș. Am mers pentru o problemã de sãnãtate. Am auzit cã dacã-ți dorești din toatã inima ceva, Sfânta Filofteia îți îndeplinește dorin­ța. Am ales calea iconografiei, mi-am dorit mult sã mã ridic pe culmile acestei pasiuni, dar nu am știut câte ispite și câte piedici vor fi. Am promis în luna a­prilie 2002 cã voi face o icoanã cât pot de frumoasã pentru Sfânta Fi­lofteia. La scurt timp, unele pro­ble­me de sãnãta­te din familie au fost uimitor rezolvate. Dupã un an, în luna mai 2003, am fost recunoscut și, ca semn de la Dum­ne­zeu, am fost premiat, un­de altundeva, de­cât la Curtea de Argeș. Ce rãsplatã și ce semn mai important din lumea noastrã era mai evident? Un premiu de excelențã mi-a certificat recu­noaș­terea atât a oamenilor, dar mai presus a ajutorului și mij­locirii Sfintei Filofteia cãtre Preabunul nostru Dumnezeu. Eu, în netreb­ni­cia mea, am pregãtit câteva schițe și lucrarea tot nu am demarat-o. Aveam o teamã ascunsã! Ase­me­nea celui ce a pri­mit un talant și pentru a nu-l pierde l-a îngropat pentru a-l putea returna, așa și eu, pentru ca prin neștiința mea sã nu greșesc ceva, am așteptat semne de pretutindeni și icoana promisã nu am început-o. În luna august a acestui an (2004), pe data de 15, spre di­mi­neațã, am visat-o pe Sfânta Filofteia aflându-se în raclã. Stãteam uimit privind la dânsa stând transfiguratã în sfânta raclã când, la un moment dat, a început a clipi din ochi. Atunci eu, uimit, am izbucnit zicând: Mare este slava Domnului, cã deși a trecut în lumea celor drepți, este în raclã atât de vie!

„Nu am simtit durere“
În momentul urmãtor ea și-a întors pri­virea și s-a uitat mustrãtor la mine. Am simțit atunci o vinovãție imensã. Privirea ei era de nedescris. Este greu sã exprimi prin cuvinte ceea ce s-a citit pe fața ei, dar eu am înțeles de îndatã totul și m-am trezit îngrozit. Di­mineața i-am povestit soției cã am visat urât, fãrã sã-i spun visul, dar i-am spus totuși cã se va întâmpla ceva rãu. Totuși am dat uitã­rii imediat starea de rãu. Spre searã, la asfințit, dupã terminarea tuturor treburilor prin curte, când am vrut sã facem mici pe grãtar, am alunecat într-un mod stupid pe loc drept și mi s-au fracturat gleznele. Am înțeles îndatã mustrarea din timpul nopții. Aceasta nu s-a întâmplat când culegeam fructele pe scarã, ci atunci când am vrut sã ne bucurãm, sã mâncãm și sã ne simțim bine. Puteam sã-mi rup mâi­nile, dar nu acesta a fost mesajul. Nu am simțit durere nici atunci, nici apoi. Toate acestea nu au fost decât spre slava lui Dum­nezeu și a Sfintei Filofteia, cãci aceastã întâmplare m-a imobilizat în casa 3 luni, pu­tând a mã dedica în totalitate iconografiei, rugãciunii și studiului. Dumnezeu m-a adus cu picioarele pe pãmânt, cãci lãsasem mul­te la voia întâmplarii, iar rugãciunea nu mai era atât de conștiincios fãcutã. Dupã ce am venit de la spital, am început studiul iconografic al Sfintei Filofteia. De asemenea, ci­team acatiste, mã rugam. Zi de zi am des­coperit noi rãspunsuri la întrebãrile mele și știu cã rugãciunile cãtre Sfânta Filofteia mã ajutau sã fac icoana conform vieții ei din acatist, respectând ermineutica picturii ico­nografice.
Întortocheate sunt cãile Domnului și noi orbi suntem, cãci nu vedem și nu înțelegem ce ni se aratã la tot pasul!“.