LOADING

Type to search

Interviu cu P. S. Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal

Interviu cu P. S. Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal

Share

Născut la 19.04.1965 în Suhulet, jud. Iaşi; Studii: 1987 – Absolvent al Seminarului Teologic Buzău; 1992 – Licenţiat al Facultăţii de  Teologie Ortodoxă Bucureşti; 1997 – Doctor în Telogie la Universiateta Aristotelica – Thessalonic – Grecia; 1998 – 1999 –  Studii de bizantinologie şi ecumenism – Bari – Italia; 1994 – 1998 – diacon slujitor la Noul Chalcedon din cadrul Mitropoliei de Edessa, Pella şi Almopia – Grecia;  1999 – 2000 – Inspector eparhial în cadrul Sectorului „Biserica şi Societatea“ ; 2000 – 2002 – Consilier Patriarhal la Sectorul „Biserica şi Societatea“; Hirotonit pe 22.09.2002 ca Episcop-Vicar Patriarhal.

 

– Prea Sfintite Părinte, anul 2005 a fost un an nefericit, au fost inundaţii… Din păcate, puţină  lume ştie cât de mult s-a implicat biserica şi aş vrea să ne explicaţi dumneavoastră în calitate de coordonator al Sectorului Biserica şi Societatea al  Patriarhiei Române.
– E adevărat că, spre regretul nostru, mass-media nu prea a reliefat aşa cum trebuia implicarea Bisericii Ortodoxe Româ­ne în problematica socială, dar mai ales în ceea ce priveşte aceste inundaţii care ne-au tulburat pe toţi, provocându-ne multă supărare, multă nemulţumire.
Dacă vă aduceţi aminte, la sfârşitul anu­lui 2004 a avut loc cutremurul din Asia cu inundaţii puternice, iar Părintele Patri­arh a făcut un apel către credicioşii Bi­sericii noastre, către toţi românii, ca să ofere ajutor fiecare după putinţele lor. Asta pentru a veni în sprijinul fraţilor noştri, chiar dacă sunt de altă credinţă, căci toţi suntem fiii aceluiaşi Dumnezeu. Şi s-a organizat prima colectă în cursul anului 2005, luna ianuarie, şi vreau să vă spun că mare ne-a fost surpriza plăcută, pentru că a întrecut aşteptările noastre. Am văzut cum credincioşii noştri simpli şi săraci, cei care se îmbisericesc duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, au oferit o sumă la care nu ne-am aşteptat.

22 de miliarde pentru Asia

Suma de 22 de miliarde de lei a fost colectată până la finele lunii ianuarie, sumă care a fost depusă în contul Crucii Roşii şi trimisă la destinaţie.
– O sumă considerabilă.
– Cea mai mare a unei instituţii. Dar aceasta a fost prima, pentru că au urmat şi altele, mult mai mari. Spun că ne-a surprins în mod plăcut şi ne-a întrecut aşteptările, pentru că ştiţi că în fiecare an Biserica noastră face o colectă, aşa-numitul Fond Central Misionar, încă din vremea Patriarhului Justinian, întru ajutorarea parohiilor sărace. Mai ales a acelor  parohii care au biserici în constucţie sau repară picturi. Şi eram obişnuiţi cu suma de 6-7 miliarde de lei pe an, care se împărţea proporţional: o anumită sumă rămânea la eparhie, iar altă parte era trimi­să la Patriarhia Română.
Or, noi ne-am  pomenit cu acest rezultat de 22 de miliarde de lei, pe care
i-am depus în contul Crucii Roşii.  După ce s-a încheiat colecta, am rămas foarte suprinşi, iar Părintele Patriarh a exprimat această bucurie într-o scrisoare deschisă adresată tuturor – şi ierarhi, şi cre­dincioşi.
Pentru noi a fost o dovadă că oamenii sunt sensibili la durerile celorlalţi şi că răspund prezent la chemarea Bisericii. Aceasta ne-a mângâiat foarte mult şi ne-a dat curaj.

Patru colecte într-un an !

– Nenorocirea s-a abătut, apoi asupra noastră…
– Da, nenorocirea nu o ocolit nici ţara noastră şi au urmat, după cum cunoaş­tem, inundaţii care au durat multă vreme în Banat, ceea ce l-a determinat pe Părin­tele Patriarh să facă un nou apel la credin­cioşi. Cu o oarecare strângere de inimă, pentru că ne gândeam că s-a organizat şi în Duminica Ortodoxiei, după tradiţie, şi acum era a treia oară, a treia colectă, al doilea apel, dar a treia colectă. Când
s-au prezentat rezultatele colectei, iarăşi mare a fost surprinderea să vedem că
s-a adunat suma de 51 de miliarde de lei, mai mult decât dublu faţă de prima colectă! Plus alte materiale de construcţie, îmbrăcăminte, cele necesare pentru sinistraţii din Banat, în jur de 20 de miliarde de lei. Iarăşi am dat slavă lui Dumnezeu, am mulţumit credincioşilor, ierarhilor, preoţilor, pentru felul cum s-au implicat în realizarea acestei colecte, pentru felul cum Ahiepiscopia Timişoarei s-a implicat în construirea efectivă de case pentru si­nis­traţi şi a unei şcoli, a unei biserici.
–  Din păcate, şi Moldova şi-a înscris numele pe harta nenorocirilor…
– Offf!…Un alt val de inundaţii, în luna august, în sudul Moldovei, da… Au fost afectate grav trei judeţe, Bacău, Vrancea şi Galaţi, mult mai grav decât zona Banatului, ceea ce ne-a determinat să facem un alt apel la credincioşi, să organizăm acum a patra colectă în anul 2005. Şi rezulatele colectei, când au fost prezentate la şedinţa publică din octombrie, au fost de 47 de miliarde de lei. În plus, Arhiepiscopia Sucevei s-a angajat să ofere, în Bacău, Vrancea şi Galaţi, case din lemn, care urmau să fie doar asamblate.
Deci 47 de miliarde de lei în bani, plus materiale de construcţie în valoare de 200 de milioane de lei, la care se adaugă cele 200 de case din lemn.
Şi ca un rod al  apelului Părintelui Patriarh, adresat către naţiune, către popor, a fost şi răspunsul Televiziunii Române pentru iniţierea acelei campanii cunoscute deja: „Învinge apele”. Astfel, în contul „Filantropia” a ajuns suma de vreo 23 de miliarde de lei, nu mai ştiu si­gur, pentru că şi după încheierea campaniei de pe 30 noiembrie au mai venit bani.

32 de case la cheie

– Şi ce s-a făcut efectiv cu aceşti bani?
– Era toamnă deja, timpul nefavorabil, iar noi nu aveam încă în contul Filantropia suma corespunzătoare pentru a ne apuca de ceva foarte consistent. Dar am riscat, gândindu-mă că Dumnezeu o să ajute şi o să sporească suma res­pec­tivă, şi de aceea am luat legătura cu cei doi episcopi de la Galaţi şi de la Buzău, şi ne-am gândit să pornim cons­truirea a 32 de case. Am evaluat noi o casă la 500 de mi­li­oane. A ieşit ceva mai mult, căci s-a organizat licitaţie, deci toată procedura a fost legală. Pe mine m-a interesat foarte mult să putem da socoteală celor care au donat, să fim foarte transparenţi. Să se ştie ce am făcut cu banul văduvei, banul orfanului, banul celui care nu are şi din ceea ce nu are a oferit celui năpăstuit.
Ei bine, am vrut să urmăm toti paşii legali, şi de aceea am organizat licitaţia. A fost căutată firma cea mai convenabilă, şi s-a pornit la lucru.  În data de 25 octom­brie, în judeţul Galaţi, în două locali­tăţi, Cosmeşti Vale şi Torceşti, iar în judeţul Vrancea la Odobeşti, Unirea, comuna Vulturul, satul Bociârlău. S-au întocmit proiectele, s-a ales firma şi efectiv s-au apucat de lucru în jurul datei de 20 septembrie. S-au stabilit nişte termene şi, slavă lui Dumnezeu, timpul, deşi a mai fost une­ori neprielnic, a îngăduit totuşi să se poată lucra, astfel că am putut preda la termnen casele, înainte de Crăciun.
– Vreţi să-mi spuneţi că aţi terminat 32 de case în timp ce Guvernul nici una?! Casele sunt gata?
– Exact! În judeţul Galaţi, pe 29 noiembrie, cu prilejul sărbătoririi Sfântului Andrei, am predat casele oamenilor, oarecum nefinisate în interior, dar împreună cu Prea Sfinţitul Casian am hotărât să le predăm. De ce? Pentru că oamenii locuiau în faţa casei, într-un cort. Venise frigul. Casele aveau  sobă, teracotă, şi atunci am spus, ca să nu îngheţe de frig, să intre în casă, urmând ca ulterior firma de construcţii să ducă la sfârşit şi lucrările de finisare.

150 de miliarde şi aproape 100 de locuinţe

În judeţul Vrancea lucrurile au mers mai bine, pentru că familiile strămutate din Vadul Roşca primiseră adăpost în anu­mite aşezăminte, în anumite clădiri puse la dispoziţie de Primăria oraşului Focşani şi cea din Odobeşti, aşa că puteau să rămână până la sfârşitul lucrărilor, să-şi primească casa la cheie. În judeţul Vrancea sunt foarte mulţumit, pentru că acolo, prin implicarea Protopului Ene de la Focşani şi a părintelui consilier Negoiţă de la Buzău, au fost două firme angajate cu câte opt case fiecare, deci au putut să lucreze mai uşor, am putut preda cu acte şi sfinţi casele în ziua de 22 decembrie, înainte de Crăciun, mobilate gata.
– Un bilanţ de excepţie, puţin cunoscut. Dar vorbeaţi de un risc personal…
– Deci în cursul anului 2005, pentru această problemă excepţională, Biserica a colectat în jur 150 de miliarde de lei în bani, plus materiale de construcţie şi alte obiecte de uz casnic, în valoare de 220 de miliarde de lei, evaluate potrivit adreselor oficiale. Şi în jur de o sută de case.
A fost un risc. Ne-am gândit cu 32 de case şi am evaluat la 500 de milioane o casă. Asta ar însemna vreo18 miliarde. Noi nu aveam la vremea aceea decât vreo 14 mi­liarde, dar am zis că până la sfârşitul campaniei, cu voia lui Dumnezeu, credincioşii noştri vor continua să mai ofere şi, slavă Domului, au oferit. Pe 30 noiembrie noi deja aveam în lei suma necesară pentru construirea celor 32 de case. Şi m-am liniştit.

Acţiunile caritabile nu se opresc

Au prisosit banii, dar pe aceştia îi valo­rificăm în judeţul Ialomiţa, unde au fost iarăşi inundaţii. Dar pentru că a venit iarna, nu ne mai puteam ocupa de altceva, de construit alte case.  În perioada aceasta, împreună cu Prea Sfinţitul Damaschin, vom face cunoscută intenţia noastră către firmele de construcţii, vom organiza licitaţie, vom stabili condiţiile, proiectul. Vom construi în funcţie de câţi bani  avem deocamdată, şi cu ceea ce se mai strânge, pentru că oamenii continuă să ofere pentru această problemă, o să ajutăm familiile pentru mobilarea caselor respective,
căci în judeţul Ialomiţa trei localităţi au fost acoperite complet de apă şi oamenii nu au putut salva nimic. Ceea ce s-a întâmplat şi cu sinistraţii din Vadul Roşca, de aceea în judeţul Vrancea cele 16 case au fost şi mobilate, cu aragaz, frigider, televizor, pat, şifoniere, tot ceea ce are nevoie omul pentru traiul de fiecare zi.