LOADING

Type to search

Sfântul Valentin: „Sărbătoarea roz“

Sfântul Valentin: „Sărbătoarea roz“

Share

Inimioare roşii, fundiţe roz, bomboane ambalate în ţiplă purpurie, amoraşi suspendaţi printre norişori pufoşi şi albaştri, declaraţii siro­poa­se şi alte dulcegării dintre cele care fac bine sufletului dornic de întâmplări “micuţe şi drăguţe” – iată numai câteva dintre elementele lui Valentine’s Day.
În fiecare februarie, pe 14, ziua Sfântului Valentin este celebrată cu mult fast, iar “sărbătoarea” a intrat atât de mult în subconştientul populaţiei încât, dacă întrebi la întâmplare ce sărbătoare mai mare este în ce-a dea doua lună a anului, ţi se răspunde fără clipire: Sfântul Valentin! Această zi a devenit astfel o bornă de marcaj foarte clară pe  harta întortocheată a obişnuinţelor de consum.

Afacere cu mască de sărbătoare
Absolut toţi negustorii încearcă să profite. În fond, iubirea comercială durează doar o zi. O zi în care majoritatea afacerişilor  încearcă din răsputeri să dea “tunuri”: un buchet de flori – 40 de euro, o inimă de pluş de un metru – 1.250.000 lei, o lumânărică sub formă de inimă ce arde doar o oră – 70.000 lei. În mod firesc, atâta timp cât există cerere, kitsch-urile vor continua să se vândă.
De Valentine’s Day prosperă mai ales negustorii de tarabă. Asta pentru că marile magazine sau lanţurile de hipermarketuri din România nu au drept daruri tot felul de subproduse. Vânzătorii ambulanţi au împânzit deja străzile cu tarabe încărcate de inimioare de pluş, baloane colorate, felicitări în formă de inimioara, lumânărele colorate sau figurine din ceramică. Preţurile sunt pentru orice buzunar, începând de la “psihologicul” 50.000 (atât costă o inimioară micuţă, pe care scrie: “Te iubesc”) până la sume pentru portofele ceva mai grase. La Sala Dalles a fost organizată chiar o expoziţie cu vânzare pentru Sfântul Valentin, care îşi va închide porţile abia pe 15 februarie. Tot ce vrei şi ce nu vrei, de la vaze de ceramică, lenjerie intimă, maimuţoi, bijuterii, cărţi şi, de ce nu, papuci şi prosoape de baie. Toate ca într-un adevărat Turn Babel…

Invazia inimilor roşii
Aproape toate produsele pe care comercianţii le oferă de aşa-zisa Zi a Îndrăgostiţilor au cel puţin o inimoară roşie. Evident, ofertele sunt gândite pentru orice buzunar, astfel încât orice român atins de “spiritul” sărbătorii americane a îndrăgostiţilor să cheltuiască o sumă mai mare sau mai mică, în funcţie de posibilităţi. Astfel, magazinele sunt pline de inimioare roşii, confecţionate din pluş, catifea sau atlas, inscripţionate cu mesaje de dragoste în limba română sau engleză – mult mai apropiată de spiritul sărbătorii. Din ofertele comercianţilor nu lipsesc nici felicitările de culoare roz, tăiate şi ele în formă de inimă. Obiecte obişnuite, ca de exemplu căni, tricouri sau perne, nu au scăpat nici ele de transformarea în cadouri speciale pentru Ziua Îndrăgosti­ţilor. Astfel, vânzătorii din magazinele care “personalizează” astfel de obiecte, imprimându-le diferite imagini, pun în faţa clienţilor cataloage întregi din care aceştia pot alege un Cupidon, o inimă sau un mesaj de dragoste.
De valul Zilei Îndrăgostiţilor nu au scăpat nici obiectele de sticlărie. Astfel, românii tentaţi să celebreze Valentine’s Day pot achizi­ţiona Paharul Îndrăgostiţilor. Confecţionat dintr-o sticlă ordinară, acesta are marea calitate de a fi prevăzut cu două paie simetrice, astfel încât două persoane pot bea în acelaşi timp din el.

Originea: serbările Lupercalia
Sărbătorirea zilei de Sfântul Valentin îşi are origi­nea, de fapt, într-o tradiţie a Romei antice, respectiv serbările numite Lupercalia, care se organizau pe 15 fe­bruarie, în onoarea zeităţilor Juno şi Pan. Pentru că era şi o sărbătoare a fertilităţii, obiceiul cerea tinerelelor necă­sătorite să scrie bileţele de amor, iar mesajele erau pu­se într-o urnă din care flăcăii de însurat extrageau, la întâmplare, câte unul. Con­form obiceiului, participanţii erau obligaţi să o curteze apoi cu precădere pe semnatara mesajului ales, şi de aici, desigur, porneau tot felul de istorioare…
Pe de altă parte, ziua Sfântului Valentin se mai numea, cu mult timp în urmă, Ziua Nunţii Păsărilor, asta pentru că oamenii îşi imaginau că păsările îşi aleg perechea exact în ziua de 14 februarie.
Obiceiurile romane au căpătat apoi caracter creştin, iar sărbătoarea fertilităţii a devenit – desigur abuziv – sarcina expresă a Sfântului Valentin. În ziua de 14 februarie, catolicii merg la biserică pentru a rosti rugăciuni, se spovedesc şi aduc sa­crificii. Zidarii se roagă pentru a primi binecuvântarea Sfântului, mai ales a­tunci când lucrează pe schele. În dimineata acestei zile se pune apă sfinţită în apa pe care animalele de casă urmează să o bea. Unii fermieri fac ocolul proprietăţii lor încă din zorii zilei, pentru a fi feriţi, chipurile, de hoţi şi de păsările hrăpăreţe.

 

Valentin vs Dragobete
O dată ajuns pe meleaguri miori­tice, occidentalul Sfânt Valentin a dat de protectorul local al tinerilor îndrăgostiţi, Dragobetele, fiul Dochiei, un fel de “omolog local” al lui Cupidon, care se sărbătoreste tot în luna februarie, în ziua de 24. Deşi au poveşti şi simbolistici asemănătoare, în duelul cu Dragobetele Sfântul Valentin are un oarecare avans, deoarece şi-a însuşit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipă de relaţii publice imbatabilă. Totuşi, romanticul Dragobete îi face pe mulţi să viseze la început de primăvară. În pădure se dezleagă ciocul păsărilor care n-au plecat peste iarnă, în grădini vrăbiile se strâng în stoluri, încep să ciripească şi să-şi dureze cuiburi. Cei mici urcă în deal să culeagă ghiocei şi brânduşe, iar fetele strâng apă din zăpada netopită, cu care îşi dau pe obraz, pentru a-şi ţine frumuseţea.

 

Be my Valentine!
Istoria sărbătoririi Sfântului Valentin, patronul îndrăgostiţilor, se pierde în istoria Imperiului Roman. În zilele noastre, Biserica Catolică recunoaşte cel puţin trei sfinţi diferiţi care se numesc Valentin sau Valentinus şi care cu toţii au fost martirizaţi. O legendă spune că Valentin a fost un preot care slujea prin secolul al III-lea în Roma. Când împăratul Claudius al II-lea a hotărât că bărbaţii necăsătoriţi erau soldaţi mai buni decât cei cu neveste şi familii, a scos în afara legii căsătoria pentru cei tineri. El a vrut să facă din bărbaţii necăsătoriţi o adevărată pepinieră de potenţiali soldaţi. Valentin, dându-şi seama de nedreptatea decretului emis, l-a înfruntat pe Claudius, continuând să oficieze căsătorii în secret pentru tinerii îndrăgostiţi. Când fapta lui a fost descoperită, împăratul l-a condamnat la moarte. Alte tradiţii spun că Valentin ar fi fost omorât pentru încercarea de a-i fi ajutat pe creş­tini să scape din teribilele închisori romane, unde erau bătuţi şi torturaţi.
Potrivit altei legende, Valentin este cel care a trimis prima felicitare valentine. În timp ce se afla în închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului închisorii. Înainte de a muri, se spune că a scris o scrisoare pe care a semnat-o “de la al tău Valentin”, expresie care se foloseşte şi astăzi. De aici a apărut “tradiţia” de a trimite în ziua de 14 februarie scrisorele parfumate, desenate cu flori, inimioare şi amoraşi, cu cererea Be my Valentine! (“Fii Valentinul meu!”)