LOADING

Type to search

Minunea Focului Sfânt

Minunea Focului Sfânt

Share

În fiecare an, de Paştele ortodox, cu o precizie matematică, la Ierusalim se petrece o minune: Sfânta Lumină coboară din cer în Biserica Sfântului Mormânt, pentru a aprinde lumânările credincioşilor. „Minunea Focului Sfânt“ este cunoscută de creştinii din Bi­serica Ortodoxă ca fiind „cea mai mare dintre toate minunile creş­ti­ne“. Ea are loc în fiecare an, la ace­eaşi dată, în acelaşi mod şi în ace­laşi loc. Nu este cunoscută nici o altă minune care să se în­tâm­ple cu atâta regularitate şi de-a lungul atâtor veacuri. Biseri­ca Sfântului Mormânt însăşi (ridicată iniţial de Constantin cel Mare, în sec. 4) este un loc enigmatic. Teologi, istorici şi arheologi consideră că Biserica conţine atât Gol­go­ta, cât şi „mormântul cel nefolosit“ din apro­pie­rea ei, unde a fost aşezat trupul Dom­nu­lui. Lumea credinţei a cules pentru d-voas­tră câteva mărturii recente ale unor martori ai „Sfintei Lumini“.

„Toate luminile s-au stins. Cu sufletele înfiorate şi pline de emoţie sfântă, divină, aşteptam ca rugăciunea Pa­triar­hului să se împlinească şi Bunul Dumne­zeu să ne arate Sfânta Lumină. N-au trecut decât câteva minute de când a intrat Patriar­hul la Sfântul Mormânt şi deodată vedem coborând din cupola bisericii un fulger de lumină alb-albăstruie, trecând pe deasupra Sfintei Golgote şi venind deasupra Sfântului Mormânt. Mi s-a oprit respiraţia de emoţie şi bucurie. După câteva minute, alt fulger, fâ­şâ­ind şi trosnind, a co­bo­rât învârtindu-se dea­su­pra Sfântului Mor­mânt. Apoi am văzut alte ful­gere de lumină alb-al­băstruie trecând dea­su­pra Sfintei Golgo­te, dea­supra Bisericii Sfin­tei Învieri, în forme spi­ra­late. A fost ca o des­căr­care dumneze­ias­că de Lumină Sfân­tă, cu­prin­zându-ne pe toţi, lu­minând toată bi­se­ri­ca. M-am simţit cu­prin­să în lumina strălu­ci­toare alb-albăstruie şi toată biserica era cu­prin­să şi luminată de această lumină, încât am crezut că putem ar­de toţi aici, acum, în Sfân­ta Bise­ri­ca. Am şti­ut, însă, că aceasta este Lumina Dom­nului Hris­tos, Care ne îmbrăţi­şea­ză cu ea şi ne-o arată ca să ne bucure su­fle­te­le de via Lui prezen­ţă. […] Nu trece mult şi văd o flacără de lumină albă ieşind pe ori­ficiul din dreapta al Sfân­tului Mormânt, de la care aprind credincioşii. Întind bu­chetul cu 33 de lumânări ca să se aprindă din această Lumină Sfântă care ne înconjoară pe toţi, încât şi hainele sunt pline de lumină; şi uitându-mă în sus, spre ferestrele de unde a venit lumina, dinspre Betleem, văd acolo un foc aprins de zeci de lumânări. Apoi văd în faţa Sfântului Mormânt o lumină mare, căci s-au aprins candelele singure şi Patriar­hul ţine în mâini două lu­mânări albe, mari, aprinse. În faţa Sfân­tu­lui Mormânt e lumină acum, că s-au aprins candelele singure. În limba greacă, Patriar­hul a zis: «Veniţi de primiţi Lumină!» şi cre­dincioşii se grăbesc cu buchetele de 33 de lumânări să aprindă de la dânsul. Am dat-o pe faţă o dată, apoi şi pe mâini, dar a doua oară mă frigea, de­venise mate­ri­e…“. (Cre­din­cioa­să par­­tici­pan­tă în 1986 la Învie­rea Dom­nu­lui în Ieru­salim)
„Îmi găsesc dru­­mul prin întu­neric în ca­me­ra interioară, unde cad în ge­nunchi. Aici spun anumite rugăciuni, care ne-au fost transmise de-a lungul seco­le­lor, şi după aceea aştept. Câteodată aştept câ­teva minute, dar în mod obişnuit minunea se în­tâmplă imediat după ce am spus rugăciu­nile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti. Lu­mina răsare din piatră, ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac; piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumi­na se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! – niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului din candelă. La un moment dat Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacara, ies şi dau Focul mai întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului copt, şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică“. (Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Diodoros I – 1982-2000)
„Ceremonia începe cu 24 de ore îna­in­te. Se sigilează cu ceară uşa de la in­tra­rea Sf. Mor­­mânt, după ce s-a făcut un control riguros de către autorită­ţile laice din Ierusalim, repre­zen­tate de po­liţişti ne­creş­­tini (un arab, un turc şi un delegat din par­tea autori­tă­ţilor israelite), pentru a nu se afla vreo sursă de foc. Aceş­tia asistă pe arhi­e­reul creştin ortodox când pune vata pe Sf. Mormânt al Dom­nului. Apoi se pe­ce­tluieşte uşa Sf. Mor­mânt cu 4 peceţi, adică cu două pan­glici de pânză albă, cu ceară şi pe­ceţi la capete, aşezate ast­fel ca să for­me­ze litera X. Înainte de a intra la Sf. Mor­mânt, patriar­hul este con­tro­lat cor­po­ral de poli­ţişti, pen­tru a nu avea vreo sursă de foc, în pre­zen­ţa re­pre­zen­­tan­ţilor altor culte. După ace­ea, pa­triar­hul dez­li­peş­te peceţile de la uşa Sf. Mormânt şi in­­tră în încă­pe­rea nu­mită «Ca­pela În­ge­ru­lui», ca­re este an­tica­me­ra Sf. Mor­mânt, în­so­ţit de un arab mu­sul­­man. Apoi pa­triar­hul pătrun­de în în­căperea Sfân­tului Mor­mânt, ne­­­­fiind în­so­ţit de ni­meni, în­genun­chea­ză şi se roa­gă… Se sting pes­te tot can­delele, lu­mâ­nă­rile sau al­te surse de lu­mină. O atmosferă tainică de re­cu­legere, de ru­gă­ciune şi aştep­ta­re se aş­terne pes­te tot… Du­pă un timp, apa­re în bi­serică o lu­mi­nă alb-al­băs­truie, în trei fa­ze, una după alta, ase­mă­nă­toare fulgerului. Aceas­ta co­boară din cu­polă, în mod vizibil, cu­prinzând peretele ce se află în spatele Sf. Mor­mânt, în care in­tră o fâşie de foc şi aprin­de vata pusă mai îna­inte peste lespedea Sf. Mor­mânt. Apoi, pa­triarhul ia în mâini vata aprin­să, care vre­me de câteva minute nu frige, nu are nimic mate­rial, o pune în două vase din aur perfo­rate şi iese în «Capela Înge­ru­lui»“. (P.S. Vin­cen­ţiu Ploieş­tea­­nul, Epis­cop-vicar patriarhal)
„Când s-a făcut rugăciunea pentru Sfân­ta Lumină, deodată a venit un stâlp de foc şi s-a speriat toată lu­mea, a venit deasupra Sf. Mormânt şi s-a des­picat în 3: un stâlp de foc a mers la Gol­go­ta, unul la Mormântul Domnu­lui şi unul la Biserica Sf. Învieri. În trei stâlpi s-a făcut Lumina aceasta, căci nu vine în fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii să se întoarcă la Paştele ortodox; dovada adevărului: Sfânta Lumină! Catolicii trebuie să se întoarcă la ortodoxia credinţei, căci au făcut mare greşeală când au modi­fi­cat data Paştilor, după voia lor şi nu după voia lui Dumne­zeu. Iată o minune care de 2000 de ani se tot repetă, dovada Învierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce să spu­nă sectarii, că ei n-au nici Paşti, nici Cră­ciun, toa­te le fură de la ortodocşi?! Orto­doxia este singura credinţă mântui­toare, care îl mân­tu­ie pe omul creat de Dum­ne­zeu!“. (Părintele Petroniu Tă­nase de la Schitul atho­nit Pro­dromu)