Biserica “Sfânta Vineri – Berceni”, ridicată cu banii dintr-o moștenire
Share

Acum doi ani, pe terenul viran dintr-un pătrat format de câteva blocuri din cartierul Berceni nu era nimic. Nici măcar iarbă. Dumnezeu însă, în marea Lui înţelepciune, a lucrat. A lucrat în primul rând asupra unui tânăr diacon, care avea o viaţă liniştită ca solist de Operă. Da, cânta la Opera din Bucureşti, era (şi este) prezent pe afişele marilor concerte, a realizat nenumărate turnee. Asta până într-o vineri, când viaţa lui a luat o altă întorsătură. Aşa, ca din „senin”, i-a venit ideea construirii unei biserici. Acest gând straniu, această chemare a discutat-o şi cu soţia. Tânăra femeie l-a întrebat: „Ce fel de biserică? Poate una de lemn, undeva la ţară”. „Nici gând”, i-a răspuns soţul. „Una de cărămidă, puternică, să reziste”. Soţia i-a amintit atunci că este singur, şi că proiectul este de o uriaşă anvergură. „Ba nu, nu sunt singur, ci sunt cu Dumnezeu”. Acel gând l-a întărit aşa de mult, încât s-a mişcat ulterior numai în baza lui. Şi nu a greşit. Dumnezeu a fost cu el, cu preotul Alexandru Căţe.
Părinte, cu ce bani aţi ajuns până aici?
Cu bani personali. Mai exact, cu banii dintr-o moştenire din partea bunicii soţiei mele. Ea a avut încredere totală şi mi-a dat toţi banii pe care i-a primit. Aceştia reprezintă 90% din investiţie, restul fiind ajutoare. La început aveam banii, dar nu aveam firma de construcţii. Dumnezeu mi l-a scos în cale de Dl. Daniel Filipescu, patronul de la FILDEN GROUP. Pe acest om îl consider ctitor. Apoi m-am bucurat de ajutorul Părintelui Patriarh Teoctist, care m-a încurajat de fiecare dată, şi al Vlădicăi Sebastian Ilfoveanul, Episcop Vicar al Arhiepsicopiei Bucureştiului.
Ce spun oamenii din cartier?
Evident, sunt multe păreri, dar imensa majoritate îşi doreşte biserica. Creştinii vin şi mă întreabă când este gata? Cei mai mulţi mă încurajează.
Înţeleg avantajul de a avea o biserică în faţa blocului?
Ei înţeleg că le-am adus mântuirea mai aproape. Hristos chiar le bate acum la uşă, la propriu. Vedeţi, noi, Biserica, suntem singura instituţie care dă socoteală dincolo. În special pentru sufletele credincioşilor. De aceea, preoţii tineri trebuie să privească problemele sufleteşti cu maturitate.
Dacă un preot îşi propune să facă un lucru asemănător, reuşeşte?
Am convingerea palpabilă (construcţia din spatele meu vorbeşte de la sine!) că dacă avem credinţă puternică în Dumnezeu, în Maica Domnului şi în sfinţi, tot ce facem în acest sens realizăm negreşit. Nu a biruit Hristos lumea?
Părinte, cât costă biserica în stadiul acesta?
Greu de spus. Cred că 4-5 miliarde de lei.
Dar Dvs. din ce trăiţi?
Sunt solist vocal la Opera Română, din 1996. Cu carte de muncă, cu contract stabil. După ce am absolvit cursurile Facultăţii de Teologie în 1993, am intrat la Conservator, după care am fost angajat la Operă. Am făcut multe turnee în Germania, în Anglia etc. Am cântat Mozart, Donizetti, Rossini. Ultimul succes a fost la Sala Radio, alături de marele bariton Eduard Tumageanian. Este foarte important să fii om de cultură, om de artă. Preoţii noştri trebuie să înţeleagă că în ziua de astăzi un preot trebuie să fie extrem de citit, de instruit, de înţelegător cu toată lumea. Trebuie să ne implicăm mai mult în viaţa socială a oamenilor.
Ce zic colegii de la Operă despre „viaţa dublă” pe care o duceţi?
De-abia aşteaptă să termin biserica, să vină să cânte aici. Nu avem incompatibilităţi, dimpotrivă. Eu unul abordez o paletă de roluri care nu compromit în nici un fel rasa mea preoţească. Şi am şi binecuvântarea Părintelui Patriarh – atât pentru biserică, cât şi pentru a fi solist la Operă.
Cum se va cânta în Biserica Sf. Vineri – Berceni?
În tradiţia cea mai curată românească; vom cânta liturghia părintelui Nicolae Lungu, dimpreună cu toată pleiada de mari compozitori bisericeşti. Noi facem o distincţie între muzica clasică şi muzica bisericească. Sperăm să fie şi pe placul oamenilor, să vină să asculte cântarea, şi pe placul lui Dumnezeu. Va fi o viaţă bisericească adevărată!
După ce terminaţi biserica şi veţi începe să slujiţi, veţi mai cânta la Operă?
Nu. Va fi o despărţire clară. Va fi un sfârşit de drum şi un alt început. Eu sunt fiu de preot şi asta mi-am dorit. Am crescut în miros de tămâie, în mireasma vieţii bisericeşti. Asta vreau să fac, şi asta voi face. Muzica de operă a fost ceva inedit pentru mine…
În cât timp terminaţi ridicarea bisericii?
Dacă vom primi ajutoare… Sunt puţin bulversat acum, căci mi s-au terminat banii personali. Sunt şi administratorul şantierului şi alerg toată ziua. Nu stau o clipă. Dacă aş mai avea un miliard, aş reuşi să termin foarte repede. Nu este o sumă foarte mare, dar nu dispun acum de ea. Şi mai aveam atât de puţin… Sunt, practic, pe finalul cursei. Dacă fac rost de acest miliard, de Adormirea Maicii Domnului facem sfinţirea!
Aveţi şi promisiunea unor sfinte moaşte?
Moaşte de la Cuvioasa Parascheva nu pot avea, nu poate avea nimeni – după cum ştiţi. Dar am promisiunea fermă că o parte din obiectele de cult ale Bisericii Sf. Vineri care a fost demolată în centrul Bucureştiului vor ajunge la noi. Acum sunt depozitate la loc sigur. De altfel, noi avem în temelie o piatră din trupul Sfintei Vineri, pe care mi-a adus-o o doamnă, cu declaraţie în toată regula. Unul dintre soldaţii care au dărâmat biserica şi care încărcau molozul în camioane i-a înmânat-o discret, iar această doamnă a păstrat-o în toţi aceşti ani cu evlavie, ca pe nişte sfinte moaşte de zid, care au suferit martiriul demolării. Chiar a spus Prea Sfinţitul Sebastian, la sfinţire, că pune în temelie o cărămidă de la Sfânta Vineri, ca să „dospească” şi să crească o altă biserică, în locul celei dărâmate.
Cum aţi ajuns la hramul acesta?
Pentru că mi s-a dat gândul ridicării bisericii în sfântă zi de vineri şi pentru că este cunoscută evlavia românilor la Cuvioasa Parascheva. Pentru noi toţi, aceasta este o mare bucurie.